șcărpuĭésc v. tr. (it. scarpare, de unde și fr. escarper, cu acelașĭ înț., auzit de la zidariĭ Italienĭ). Est. Bătăturesc pămîntu și-ĭ daŭ puțină înclinațiune ca să se scurgă apa pe lîngă o casă, un gard ș. a.