Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ╚Öarlatan

╚śARLAT├üN, ╚Öarlatani, s. m. Persoan─â necinstit─â care ├«n╚Öal─â buna-credin╚Ť─â a cuiva; farsor; escroc. ÔÇô Din fr. charlatan.
╚śARLAT├üN, ╚Öarlatani, s. m. Persoan─â necinstit─â care profit─â de naivitatea sau de buna-credin╚Ť─â a cuiva; ├«n╚Öel─âtor, impostor, farsor; escroc. ÔÇô Din fr. charlatan.
╚śARLAT├üN, ╚Öarlatani, s. m. Persoan─â necinstit─â care abuzeaz─â de buna-credin╚Ť─â a cuiva pentru a ├«n╚Öela; ├«n╚Öel─âtor, ╚Ömecher, impostor. ╚śarlatanul ─âsta care a ├«n╚Öelat pe to╚Ťi... ╚Öi le-a luat p─âdurile pe nimic! GALACTION, O. I To╚Ťi oamenii ace╚Ötia care ocolesc orice control ╚Öi-╚Ťi spun la fiece pas ┬źai ├«ncredere ├«n mine┬╗ s├«nt de regul─â ni╚Öte ╚Öarlatani. CAMIL PETRESCU, T. II 184. Acei care atac─â pe cei de la 1848 ca pe ni╚Öte ╚Öarlatani ra╚Ťionali╚Öti ignoreaz─â istoria rom├«nilor. IBR─éILEANU, SP. CR. 80. S-a l─âsat dus de nas ╚Öi tras pe sfoar─â de to╚Ťi ╚Öarlatanii. VLAHU╚Ü─é, O. A. 274.
șarlatán s. m., pl. șarlatáni
șarlatán s. m., pl. șarlatáni
╚śARLAT├üN s. 1. v. escroc. 2. v. impostor.
╚śARLAT├üN s.m. Punga╚Ö, farsor, impostor. [< fr. charlatan, cf. it. ciarlatano < ciarlare ÔÇô a flec─âri, a tr─ânc─âni].
╚śARLAT├üN s. m. om necinstit, care ├«n╚Öal─â buna-credin╚Ť─â a cuiva; punga╚Ö, escroc, impostor. (< fr. charlatan)
╚Öarlat├ín (╚Öarlat├íni), s. m. ÔÇô Punga╚Ö, escroc. ÔÇô Mr. ╚Öarlatan. Fr. charlatan. ÔÇô Der. ╚Öarlatanie, s. f. (escrocherie, pung─â╚Öie); ╚Öarlatanism, s. n., din fr. charlatanisme. Mr., prin intermediul ngr. ¤ä¤â╬▒¤ü╬╗╬▒¤ä╬Č╬Ż╬┐¤é.
╚śARLAT├üN ~i m. Persoan─â necinstit─â care ├«╚Öi atinge scopurile profit├ónd de naivitatea cuiva; escroc; impostor; potlogar; co╚Ťcar. /<fr. charlatan
șarlatan m. 1. cel ce exploatează credulitatea publicului; 2. fig. cel ce caută a impune: șarlatan politic.
*╚Öarlat├ín, -c─â s. (fr. charlatan, d. it. ciarlat├íno, care vine d. ciarlare, a vorbi cu enfaz─â). ├Än╚Öel─âtor, mincinos, exploatator al credulit─â╚Ťi─ş poporulu─ş: Tabarin (un Francez mort la 1633) a fost un mare ╚Öarlatan, avem ╚Öi no─ş mari─ş no╚Ötri ╚Öarlatan─ş.
╚śARLATAN s. escroc, ho╚Ť, impostor, ├«n╚Öel─âtor, punga╚Ö, ╚Önapan, (rar) p├«rlea (art.), (pop. ╚Öi fam.) pezevenchi, potlogar, (├«nv. ╚Öi reg.) mafler, p├«rlaci, (reg.) pasmarghiol, potca╚Ö, (Mold., Bucov. ╚Öi Dobr.) ╚Öalvir, (├«nv.) calpuzan, (├«nv., ├«n Mold.) ╚Öuler, (fam.) co╚Ťcar, pehlivan, pi╚Öicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e!)

șarlatan dex online | sinonim

șarlatan definitie

Intrare: șarlatan
șarlatan substantiv masculin admite vocativul