Dicționare ale limbii române

2 intrări

15 definiții pentru șarjare

ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.
ȘARJÁRE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei. – V. șarja.
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea); – Din fr. charger.
ȘARJÁRE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei. – V. șarja.
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală, a exagera (în redarea unui personaj, a unei idei etc.), a cădea în exagerare. În Muza de la Burdujeni, C. Negruzzi, ca și Alecsandri în «teatrul» său, se arată critic, șarjînd însă, ca și Alecsandri. IBRĂILEANU, SP. CR. 110. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca violent (folosind arme albe). Escadroane de jandarmi călări șarjează manifestațiile șomerilor. C. PETRESCU, O. P. II 191.
ȘARJÁRE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei; deformare caricaturală, exagerare. Șarjarea lui Rică și felul șarjării este expresia aversiunii lui Caragiale pentru personagiul său. IBRĂILEANU, S. 56. ♦ Atacare impetuoasă a inamicului de către cavalerie, cu sabia sau cu lancea.
șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd
șarjáre s. f., g.-d. art. șarjắrii; pl. șarjắri
șarjá vb., prez. 1 sg. șarjéz, 3 sg. și pl. șarjeáză, 1 pl. șarjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. șarjéze; ger. șarjând
șarjáre s. f., g.-d. art. șarjării; pl. șarjări
ȘARJÁ vb. I. 1. tr. (Mil.) A ataca puternic, cu avânt (mai ales călare, cu sabia sau cu lancea). 2. intr. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. charger].
ȘARJÁ vb. I. tr. a efectua o șarjă (I, 1). II. intr. a înfățișa (ceva) într-o formă caricaturală, exagerată. (< fr. charger)
A ȘARJÁ ~éz tranz. 1) (situații, persoane etc.) A prezenta în formă de șarjă. 2) înv. (despre cavalerie) A efectua o șarjă. /<fr. charger
șarjà v. 1. a încărca o armă de foc; 2. a ataca cu impetuozitate.
*șarjez v. tr. (fr. charger. V. încarc). Atac impetuos, năvălesc cu furie, mă arunc cu toată greutatea: călărimea șarjă dușmanu.

șarjare dex online | sinonim

șarjare definitie

Intrare: șarja
șarja verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: șarjare
șarjare substantiv feminin