Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru șarbă

șárbă (înv.) s. f., g.-d. art. șérbei; pl. șérbe
șárbă s. f., g.-d. art. șárbei; pl. șérbe
șárbă și șearbă f., pl. șerbe (lat. sĕrva). Vechĭ. Femeĭa unuĭ șerb.
șerb m. (lat. sĕrvus, rob, it. pg. servo, pv. ser, vfr. serf, sp. siervo. V. servitor). Vechĭ. Țăran supus unuĭ boĭer și alipit pămîntuluĭ pe care trăĭa și de pe care n’avea voĭe să se mute, nicĭ să dispună de persoana și de munca luĭ: șerbiĭ se numeaŭ în Țara Românească „rumânĭ”, în Moldova „vecinĭ”, și în Ardeal „ĭobagĭ”. – Fem. șarbă, pl. șerbe. V. român, vecin, ĭobag, răzăș.

șarbă dex online | sinonim

șarbă definitie

Intrare: șarbă
șarbă substantiv feminin