ȘÁPTELEA, ȘÁPTEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaselea și al optulea. – Șapte + le + a.

ȘÁPTELEA, ȘÁPTEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaselea și al optulea. – Șapte + le + a.

ȘÁPTELEA, ȘÁPTEA num. ord. (Precedat de articolul «al», «a») Care se află între al șaselea și al optulea. ◊ Expr. A fi (sau a se crede) în al șaptelea cer v. cer2 (3).

șáptelea (al ~) num. m., f. a șáptea; al VII-lea/al 7-lea, a VII-a/a 7-a

șáptelea (precedat de al) num. m., f. a șáptea

șéptelea (= șaptelea) num. ord. (f. șeptea)

șáptelea, șáptea num. ord. (În expr.) Pe glasul al șaptelea = cu voce ascuțită. ◊ A fi (sau a se crede) în al șaptelea cer = a fi (sau a se crede) foarte fericit. [Var.: șéptelea, șéptea num. ord.] – Din șapte + suf. -lea.

șéptelea, șéptea num. ord. v. șaptelea.