Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru șaptelea

ȘÁPTELEA, ȘÁPTEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaselea și al optulea. – Șapte + le + a.
ȘÁPTELEA, ȘÁPTEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaselea și al optulea. – Șapte + le + a.
ȘÁPTELEA, ȘÁPTEA num. ord. (Precedat de articolul «al», «a») Care se află între al șaselea și al optulea. ◊ Expr. A fi (sau a se crede) în al șaptelea cer v. cer2 (3).
șáptelea (al ~) num. m., f. a șáptea; al VII-lea/al 7-lea, a VII-a/a 7-a
șáptelea (precedat de al) num. m., f. a șáptea
șéptelea (= șaptelea) num. ord. (f. șeptea)
șáptelea, șáptea num. ord. (În expr.) Pe glasul al șaptelea = cu voce ascuțită. ◊ A fi (sau a se crede) în al șaptelea cer = a fi (sau a se crede) foarte fericit. [Var.: șéptelea, șéptea num. ord.] – Din șapte + suf. -lea.
șéptelea, șéptea num. ord. v. șaptelea.

șaptelea dex online | sinonim

șaptelea definitie

Intrare: șaptelea
șeptelea numeral ordinal
șaptelea numeral ordinal