ȘÁPTE num. card.,
s. m. 1. Num. card. Număr având în numărătoare locul între șase și opt și care se indică prin cifra 7 sau VII. ◊ (Adjectival) Au trecut șapte ani de atunci. (
Expr.) A lua șapte piei de pe om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie. ◊ (Substantivat) Scrie un șapte. (
Expr.) Bea (sau mănâncă) cât șapte = bea (sau mănâncă) foarte mult. A nu (se) da pe șapte = a (se) considera mai bun, mai capabil etc., decât mulți alții. ◊ (Cu valoare de
num. ord.) Tomul șapte. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șapte ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le dă câte șapte pâini.
2. S. m. Compus: (
Bot.) Șapte-degete = plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze dințate și cu flori purpurii (Comarum palustre). [
Var.: (
reg.)
șépte num. card.] –
Lat. septem. ȘÁPTE num. card.,
s. m. 1. Num. card. Număr având în numărătoare locul între șase și opt și care se indică prin cifra 7 sau VII. ◊ (Adjectival) Au trecut șapte ani de atunci. ◊
Expr. A lua șapte piei de pe om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie. ◊ (Substantivat) Scrie un șapte. ◊
Expr. Bea (sau mănâncă) cât șapte = bea (sau mănâncă) foarte mult. A nu (se) da pe șapte = a (se) considera mai bun, mai capabil etc., decât mulți alții. ◊ (Cu valoare de
num. ord.) Tomul șapte. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șapte ori pe atâta. (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le dă câte șapte pâini.
2. S. m. Compus: (
Bot.) șapte-degete = plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze dințate și cu flori purpurii (Comarum palustre). [
Var.: (
reg.)
șépte num. card.] –
Lat. septem. ȘÁPTE num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între șase și opt. Șapte și cu șapte fac patrusprezece. ◊
Expr. Bea (sau
mănîncă) cît șapte = bea (sau mănîncă) foarte mult.
A nu se da (sau
a nu da pe cineva) pe șapte = a se considera (sau a considera pe cineva) cu însușiri deosebite, mai bun, mai capabil etc. decît mulți alții. ◊ (Adjectival) Cînd se scutură el la șapte ani o dată. CREANGĂ, P. 218. Șapte ani de cînd plecat-ai, zburător cu negre plete. EMINESCU, O. I 83. (
Expr.)
A lua șapte piei de pe un om (sau
de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale.
A umbla pe șapte cărări = a fi beat. (Eliptic, subînțelegîndu-se ora, ziua etc.) Pe terasa cazinoului la șapte... își căută un loc la o masă. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ Compus:
șapte-degete = plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina tîrîtoare, cu frunze dințate și flori purpurii, care crește prin locuri mlăștinoase (Coniarum palustre). ◊ (Familiar, cu valoare de
num. ord.) Și multe încă nu s-ar întîmpla, Colo, prin orizontul șase sau șapte. DEȘLIU, G. 46. ♦ (Substantivat)
a) Cifra care marchează acest număr. Scrie un șapte.
b) Cartea de joc, zarul etc. marcate cu acest număr de puncte. Un șapte de treflă. – Variantă: (regional)
șépte (SBIERA, P. 319, ALECSANDRI, T. I 446)
num. card.