ȘAPCALÍU, șapcalii, s. m., adj. (Fam.) 1. S. m. Persoană care poartă șapcă. 2. Adj., s. m. (Om) prost. – Din tc. șapkali.

ȘAPCALÍU, șapcalii, s. m., adj. (Fam.) 1. S. m. Persoană care poartă șapcă. 2. Adj., s. m. (Om) prost. – Din tc. șapkalı.

șapcalíu adj. m., s. m., pl. șapcalíi

șapcalíu, -íe, adj. (reg.; despre oameni) care are un mers urât, dizgrațios.

șapcalíŭ m. (turc. șapkaly, purtător de capelă, de pălărie, Eŭropean). Rar. Purtător de șapcă.

șapcaliu, șapcalii s. m. 1. persoană care poartă șapcă 2. om prost