Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru șansă

ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Împrejurare favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. – Din fr. chance.
ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Circumstanță favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) sorți. – Din fr. chance.
ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Probabilitate de succes,, posibilitatea unui succes; noroc. Biruința oștilor glorioase ale Uniunii nu s-a produs printr-o șansă. Ea era înscrisă in caracterul revoluției. SADOVEANU, E. 198. Ar fi ca tin fel de loterie la care chiar dacă nu ai decît o șansă infimă, trebuie să încerci. CAMIL PETRESCU, U. N. 368.
șánsă s. f., g.-d. art. șánsei; pl. șánse
șánsă s. f., g.-d. art. șánsei; pl. șánse
ȘÁNSĂ s. 1. v. noroc. 2. posibilitate, sorți (pl.). (Are ~e de reușită?)
Șansă ≠ ghinion, neșansă
ȘÁNSĂ s.f. Posibilitate de reușită; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. [< fr. chance, cf. lat.pop. cadentia].
ȘÁNSĂ s. f. posibilitate de reușită; ocazie favorabilă; noroc. (< fr. chance)
șánsă (șánse), s. f. – Noroc, probabilitate favorabilă. Fr. chance.
ȘÁNSĂ ~e f. 1) Probabilitate de a obține un succes; posibilitate de reușită. 2) rar Ansamblu de circumstanțe favorabile; concurs de împrejurări fericite; noroc; fortună. [G.-D.. șansei] /<fr. chance
șansă f. noroc (= fr. chance).
*șánsă f., pl. e (fr. chance, care trecînd pin formele *cheance, *chedance, *chadance, vine d. lat. pop. *cadentia, de unde vine și cadență și scadență). Sorț de izbîndă, probabilitate de reușită: am șansă de cîștig, să cîștig. Noroc: am avut mare șansă. V. năstav.
ȘANSĂ s. 1. noroc, (înv. și pop.) norocire, striște, (înv.) selamet, (fam.) baftă, (rar fig.) venă. (Lipsit de ~; ~ lui a fost aceea că...) 2. posibilitate, sorți (pl.). (Are ~ de reușită?)

șansă dex online | sinonim

șansă definitie

Intrare: șansă
șansă substantiv feminin