Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru șandrama

ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție rudimentară de scânduri; p. ext. clădire veche, deteriorată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc.; șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). – Cf. tc. sundurma „prispă”.
ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție primitivă de scânduri; p. ext. clădire veche, dărăpănată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) Încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc., șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). – Cf. tc. sundurma „prispă”.
ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție rudimentară de scînduri (v. baracă, gheretă); p. ext. clădire veche, dărăpănată, gata să se dărîme. I se adăugase în față o șandrama și se prefăcuse astfel într-o cîrciumă săracă de mahala. CAMIL PETRESCU, O. II 518. Strigăte confuze se amestecară cu un huruit uscat, de șandrama care se dărîmă. VLAHUȚĂ, O. A. III 50. La fiecare poartă era cîte o șandrama... în care se adăpostea cîte un servitor. GHICA, S. 31. ♦ Fig. Viața m-a învățat că răul nu poate niciodată birui. Se înscăunează pentru un timp, sună din trîmbiță că s-a înscăunat cel puțin pentru o mie de ani... și peste noapte se rostogolește?.. Asta-i soarta șandramalelor... Și-i lege. CAMILAR, N. II 169. 2. (Regional) încăpere de scînduri, de obicei făcută în spatele casei și lipită de peretele ei, care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpoștirea temporară a animalelor etc.; șopron. Am numărat trei cară cu coviltire de scoarță, mari și grele, sunînd plin. Țăranii îndemnau boii: hăis-hăis! Și bicele de cînepă plesneau ușor. Trecură și se mistuiră sub șandramaua neagră a hanului. SADOVEANU, O. A. IV 83. ♦ Acoperiș de șindrilă. Cerdacuri înaintite sub șandramale lungi, apăsate, pline de mușchi negru-verde. EMINESCU, N. 51. Se văd încă, sub o șandrama de șindrilă, ruinele celeilalte biserici. ODOBESCU, S. II 223.
șandramá s. f., art. șandramáua, g.-d. art. șandramálei; pl. șandramále, art. șandramálele
șandramá s. f., art. șandramáua, g.-d. art. șandramálei; pl. șandramále
ȘANDRAMÁ s. v. magherniță.
șandramá (șandramále), s. f.1. Șopron, refugiu. – 2. Baracă, colibă, cocioabă. – Mr. săndărmae. Tc. sundurma (Șeineanu, II, 335; Tiktin; Lokotsch 1948), dar der. este dificilă fonetic.
ȘANDRAMÁ ~le f. 1) Construcție rudimentară din scânduri, făcută în spatele unei case țărănești. 2) Acoperiș de șindrilă. 3) Clădire mare, veche și dărăpănată. 4) fig. depr. Persoană ramolită și neputincioasă. /<turc. sondurma
șandramà f. 1. streașină de casă; 2. șopron, magherniță: la fiecare poartă era câte o șandrama GHICA; 3. baracă, casă ruinată; 4. fig. căzătură de om. [Cf. turc. SONDURMA, șopron].
șandramá f. (turc. sundurma și sondurma. Cp. cu cataramă). Baracă, șopron. Fig. Hodoroagă, căzătură: o șandrama de babalîc. Societate saŭ partid în descompunere. V. baracă, gașcă.
ȘANDRAMA s. magherniță. (O ~ de casă.)
șandrama, șandramale s. f. casă dărăpănată / insalubră

șandrama dex online | sinonim

șandrama definitie

Intrare: șandrama
șandrama substantiv feminin