ȘAMOTIÉR, șamotieri, s. m. Șamotar. [Pr.: -ti-er] – Șamotă + suf. -ier.

ȘAMOTIÉR, șamotieri, s. m. Șamotar. [Pr.: -ti-er] – Șamotă + suf. -ier.

ȘAMOTIÉR, șamotieri, s. m. Șamotar.

șamotiér (-ti-er) s. m., pl. șamotiéri

șamotiér s. m. (sil. -ti-er), pl. șamotiéri

ȘAMOTIÉR s. șamotar, șamotor.

ȘAMOTIÉR s.m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare și cu căptușirea cuptoarelor cu șamotă; șamotar, șamotor. [Pron. -ti-er. / < șamotă + -ier].

ȘAMOTIÉR s. m. muncitor care se ocupă cu prepararea șamotei și cu căptușirea cuptoarelor cu șamotă; șamotar, șamotor. (< șamotă + -ier)

ȘAMOTIER s. șamotar, șamotor.