Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ╚Öamotar

╚śAMOT├üR, ╚Öamotari, s. m. Muncitor care se ocup─â cu arderea c─âr─âmizilor refractare; lucr─âtor care prepar─â ╚Öamota sau care c─âptu╚Öe╚Öte cuptoarele cu ╚Öamot─â; ╚Öamotier. ÔÇô ╚śamot─â + suf. -ar.
╚śAMOT├üR, ╚Öamotari, s. m. Muncitor care se ocup─â cu arderea c─âr─âmizilor refractare; lucr─âtor care prepar─â ╚Öamota sau care c─âptu╚Öe╚Öte cuptoarele cu ╚Öamot─â; ╚Öamotier. ÔÇô ╚śamot─â + suf. -ar
╚śAMOT├üR, ╚Öamotari, s. m. Lucr─âtor care se ocup─â cu arderea c─âr─âmizilor refractare, care prepar─â ╚Öamota ╚Öau care c─âptu╚Öe╚Öte cuptoarele cu ╚Öamot─â.
șamotár s. m., pl. șamotári
șamotár s. m., pl. șamotári
╚śAMOT├üR s. v. ╚Öamotier.
╚śAMOT├üR s.m. ╚śamotier. [< ╚Öamota + -ar].
╚śAMOT├üR s. m. ╚Öamotier. (< ╚Öamota + -ar)
╚śAMOT├üR ~i m. 1) Muncitor specializat ├«n opera╚Ťii de ╚Öamotare. 2) Muncitor specializat ├«n prelucrarea ╚Öamotei. /╚Öamot─â + suf. ~ar
╚śAMOTAR s. ╚Öamotier, ╚Öamotor.

șamotar dex online | sinonim

șamotar definitie

Intrare: șamotar
șamotar substantiv masculin admite vocativul