ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar.

ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar

ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Lucrător care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare, care prepară șamota șau care căptușește cuptoarele cu șamotă.

șamotár s. m., pl. șamotári

șamotár s. m., pl. șamotári

ȘAMOTÁR s. v. șamotier.

ȘAMOTÁR s.m. Șamotier. [< șamota + -ar].

ȘAMOTÁR s. m. șamotier. (< șamota + -ar)

ȘAMOTÁR ~i m. 1) Muncitor specializat în operații de șamotare. 2) Muncitor specializat în prelucrarea șamotei. /șamotă + suf. ~ar

ȘAMOTAR s. șamotier, șamotor.