Dicționare ale limbii române

2 intrări

20 definiții pentru șamotă

ȘAMÓT s. n. v. șamotă.
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.
ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.
ȘAMÓT s. n. v. șamotă.
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă
ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.
ȘAMÓT s. n. v. șamotă.
ȘAMOTÁ, șamotes, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă.
ȘAMÓTĂ s. f. Argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; cărămidă refractară preparată din astfel de argilă. – Variantă: șamót s. n.
șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză
șamótă s. f., g.-d. art. șamótei; pl. șamóte
șamotá vb., ind. prez. 1 sg. șamotéz, 3 sg. și pl. șamoteáză
șamótă s. f., pl. șamóte
ȘAMÓT s.n. v. șamotă.
ȘAMOTÁ vb. I. tr. A căptuși un cuptor cu șamotă. [< germ. schamottieren].
ȘAMÓTĂ s.f. Material obținut prin măcinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. șamot s.n. / < germ. Schamotte].
ȘAMOTÁ vb. tr. 1. a transforma argila în șamotă. 2. a căptuși un cuptor, o sobă etc. cu șamotă. (< germ. schamottieren)
ȘAMÓTĂ s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din șamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte)
A ȘAMOTÁ ~éz tranz. (cuptoare, sobe etc.) A căptuși cu șamotă; a acoperi cu un strat refractar. /Din șamotă
ȘAMÓTĂ ~e f. 1) Material obținut din argilă arsă și măcinată, din care se fabrică produse refractare. Mortar de ~. 2) Cărămidă sau placă făcută dintr-un astfel de material. /<germ. Schamotte, fr. chamotte

șamotă dex online | sinonim

șamotă definitie

Intrare: șamotă
șamot plural necunoscut substantiv neutru
șamotă substantiv feminin
Intrare: șamota
șamota conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv