ȘAMANÍSM s. m. Credință în exorcizare, tămăduire miraculoasă, contactul cu lumea de dincolo, întâlnită la unele populații din nordul și centrul Asiei și la unele triburi din Indonezia, Oceania, America și Africa. – Din fr. chamanisme.

ȘAMANÍSM s. n. Religie animistă, primitivă, care are la bază credința că slujitorii cultului pot influența spiritele bune sau rele printr-un ritual special, manifestat prin extaz religios, prin dansuri și prin formule magice, practicată de unele populații din nordul și centrul Asiei, de diverse triburi de eschimoși și de indieni din America de Nord, din America de Sud, din Indonezia și din Africa. – Din fr. chamanisme.

șamanísm s. n.

șamanísm s. n.

ȘAMANÍSM s.n. Cultul spiritelor, în special al celor rele, raspândit și astăzi la unele triburi din Indonezia, Oceania, America și Africa. [< fr. chamanisme].

ȘAMANÍSM s. n. ansamblu de credințe și practici magice constituind forme de mistică primitivă ale religiei unor populații din America de Nord, Asia de Nord și insulele Oc. Pacific, prin cultul strămoșilor, credința în spirite bune și rele, în farmece, ritualuri de tămăduire prin dansuri, stări de extaz etc. (< fr. chamanisme)

ȘAMANÍSM n. Religie primitivă, caracterizată prin cultul strămoșilor, prin credința în spirite și printr-un ritual manifestat prin extaz, dansuri și formule magice. /<fr. chamanisme

șamanism n. religiunea populațiunilor mongole în Siberia: natura e populată de demoni, de care oamenii pot scăpa prin descântece și vrăji ale fermecătorilor sau șamanilor.

*șamanízm n. O religiune grosolană a popoarelor mongolice din nordu Siberiiĭ și care are ca bază cultu naturiĭ și al spiritelor, care spirite nu se pot alunga de cît pin șamanĭ (fărmăcătorĭ), de unde-ĭ și vine numele.