ȘALVARAGÍU, șalvaragii, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu.

ȘALVARAGÍU, șalvaragii, s. m. Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu.

șalvaragíu (înv.) s. m., art. șalvaragíul; pl. șalvaragíi, art. șalvaragíii (-gi-ii)

șalvaragíu s. m., art. șalvaragíul; pl. șalvaragíi, art. șalvaragíii

ȘALVARAGÍU s. v. turc.

șalvaragíu, șalvaragíi, s.m. (înv.) 1. persoană care confecționa sau vindea șalvari. 2. persoană care purta șalvari. 3. (ir.) turc.

șalvaragiu m. 1. cel ce face și vinde șalvari; 2. cel ce-i poartă; 3. (ironic) Turc. [V. șalvari; formațiune analogică].

șalvaragíŭ m. (d. șalvarĭ). Vechĭ. Acela care face șalvarĭ. Azĭ. Iron. Acela care poartă șalvarĭ. V. opincar.

șalvaragiu s. v. TURC.