Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru șalupă

ȘALÚPĂ, șalupe, s. f. Mică ambarcațiune cu motor, care servește la transportul persoanelor și al mărfurilor sau la diverse operații (de remorcare) în rada unui port. – Din fr. chaloupe.
ȘALÚPĂ, șalupe, s. f. Mică ambarcație cu motor, care servește la transportul persoanelor și al mărfurilor sau la diverse operații (de remorcare) în rada unui port. – Din fr. chaloupe.
ȘALÚPĂ, șalupe, s. f. Mică ambarcație cu motor, care servește la transportul persoanelor și al mărfurilor. Printre aceste vase, în lumina orbitoare a zilei alunecau bărci, șalupe și remorchere. TUDORAN, P. 340. S-a dus în port ca să-și asigure loc pe o șalupă pentru a doua zi dimineața. GALAN, B. I 44. O șalupă cu flamură galbenă – pavilionul de carantină – ne acostează din mers. BART, S. M. 38.
șalúpă s. f., g.-d. art. șalúpei; pl. șalúpe
șalúpă s. f., g.-d. art. șalúpei; pl. șalúpe
ȘALÚPĂ s.f. Barcă ușoară cu motor, lungă până la 20 m, folosită pentru transport. [< fr. chaloupe].
ȘALÚPĂ s. f. ambarcație ușoară cu motor, pentru transportul de pasageri și mărfuri. (< fr. chaloupe)
șalúpă (șalúpe), s. f. – Ambarcație, barcă cu motor. Fr. chaloupe, cf. șlep.
ȘALÚPĂ ~e f. Navă ușoară, propulsată de un motor, folosită în diferite scopuri (pentru transport, remorcare, pescuit, întreceri sportive etc.). /<fr. chaloupe
șalupă f. barca cea mai mare a bordului [= fr. chaloupe).
*șalúpă f., pl. e (fr. chaloupe, d. sp. chalupa, care vine d. ol. sloep, rudă cu șlep). Vaporaș, luntre mare cu abur sau cu motor: șalupa polițiiĭ portuluĭ.
șalúpă-automobíl s. f. Șalupă care îndeplinește rolul de automobil (în Deltă) ◊ „Vor exista [în Deltă] șalupe, remorchere, bacuri-dormitoare elegante și confortabile, șalupe-automobile și bărci cu motor.” Cont. 28 VI 63 p. 7 (din șalupă + automobil)
șalupă, șalupe s. f. pantof scâlciat.

șalupă dex online | sinonim

șalupă definitie

Intrare: șalupă
șalupă substantiv feminin