ȘALÚPĂ, șalupe, s. f. Mică ambarcațiune cu motor, care servește la transportul persoanelor și al mărfurilor sau la diverse operații (de remorcare) în rada unui port. – Din fr. chaloupe.

ȘALÚPĂ, șalupe, s. f. Mică ambarcație cu motor, care servește la transportul persoanelor și al mărfurilor sau la diverse operații (de remorcare) în rada unui port. – Din fr. chaloupe.

ȘALÚPĂ, șalupe, s. f. Mică ambarcație cu motor, care servește la transportul persoanelor și al mărfurilor. Printre aceste vase, în lumina orbitoare a zilei alunecau bărci, șalupe și remorchere. TUDORAN, P. 340. S-a dus în port ca să-și asigure loc pe o șalupă pentru a doua zi dimineața. GALAN, B. I 44. O șalupă cu flamură galbenă – pavilionul de carantină – ne acostează din mers. BART, S. M. 38.

șalúpă s. f., g.-d. art. șalúpei; pl. șalúpe

șalúpă s. f., g.-d. art. șalúpei; pl. șalúpe

ȘALÚPĂ s.f. Barcă ușoară cu motor, lungă până la 20 m, folosită pentru transport. [< fr. chaloupe].

ȘALÚPĂ s. f. ambarcație ușoară cu motor, pentru transportul de pasageri și mărfuri. (< fr. chaloupe)

șalúpă (șalúpe), s. f. – Ambarcație, barcă cu motor. Fr. chaloupe, cf. șlep.

ȘALÚPĂ ~e f. Navă ușoară, propulsată de un motor, folosită în diferite scopuri (pentru transport, remorcare, pescuit, întreceri sportive etc.). /<fr. chaloupe

șalupă f. barca cea mai mare a bordului [= fr. chaloupe).

*șalúpă f., pl. e (fr. chaloupe, d. sp. chalupa, care vine d. ol. sloep, rudă cu șlep). Vaporaș, luntre mare cu abur sau cu motor: șalupa polițiiĭ portuluĭ.

șalúpă-automobíl s. f. Șalupă care îndeplinește rolul de automobil (în Deltă) ◊ „Vor exista [în Deltă] șalupe, remorchere, bacuri-dormitoare elegante și confortabile, șalupe-automobile și bărci cu motor.” Cont. 28 VI 63 p. 7 (din șalupă + automobil)

șalupă, șalupe s. f. pantof scâlciat.