ȘÁLTĂR, șaltăre, s. n. Întrerupător electric; comutator. – Din germ. Schalter.

ȘÁLTĂR, șaltăre, s. n. Întrerupător electric; comutator. – Din germ. Schalter.

ȘÁLTĂR, șaltăre, s. n. Întrerupător1.

șáltăr s. n., pl. șáltăre

șáltăr s. n., pl. șáltăre

ȘÁLTĂR s. v. întrerupător.

ȘÁLTĂR s.n. Întrerupător electric; comutator. [< germ. Schalter].

ȘÁLTĂR s. n. comutator. (< germ. Schalter)

ȘÁLTĂR ~e n. reg. Întrerupător electric. /<germ. Schalter

ȘALTĂR s. (FIZ.) comutator, întrerupător. (~ pentru lumina electrică.)