Dicționare ale limbii române

23 definiții pentru șalău

ȘALẮU1, șalăi, s. m. Pește răpitor de apă dulce, lung de 30-70 cm, cu greutatea de 1-3 kg, corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunți de culoare cenușie și cu gura mare cu dinți ascuțiți (Stizostedion lucioperca). – Din magh. süllö.
ȘALẮU2, șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat și în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.
ȘALẮU1, șalăi, s. m. Pește răpitor de apă dulce, lung de 30-70 cm și având greutatea de 1-3 kg, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunți de culoare cenușie și cu gura mare cu dinți ascuțiți (Stizostedion lucioperca). – Din magh. süllő.
ȘALĂU2, șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.
ȘALẮU1, șalăi, s. m. Pește răpitor de apă dulce (foarte răspîndit în apele curgătoare și stătătoare de la noi), cu capul ascuțit și cu corpul lunguieț, acoperit cu solzi mici și tari, de culoare cenușie (Lucioperca sandra). Dedesubt, reci și lipicioși, pescuiți în amurg, crapi, șalăi. DUMITRIU, N. 232.
ȘALẮU2, șalăi, s. m. Veche monedă care valora 1/4 dintr-un ban vechi; ban roșu (v. ban1). Făcea șalăi de aramă, carii numai aice în țară îmbla 4 șalăi la un ban bun. La HEM 2418.
șalắu (pește, monedă veche) s. m., art. șalắul; pl. șalắi, art. șalắii
șalău (pește; monedă veche) s. m., art. șalăul; pl. șalăi, art. șalăii
ȘALĂU s. (IHT.) 1. (Stizostedion lucioperca) (reg.) guran, smuge, suduc, (Mold.) sudac. 2. șalău-de-mare (Morone labrax) = lavrac, lup-de-mare.
șalắu (-ắi), s. m. – Pește (Lucioperca sandra). Mag. süllő (Cihac, II, 527; Tiktin; Gáldi, Dict., 159).
șalắu (-ắi), s. m. – Monedă veche de cupru (Mold., sec. XVII). Pol. szalawa (Bogrea, Anuarul Inst. Istorie națională, III, 517; Candrea).
ȘALẮU1 ~i m. Pește dulcicol răpitor de talie medie, cu corpul alungit, de culoare cenușie având gură largă, cu dinții ascuțiți. /cf. ung. süllő
ȘALẮU2 ~i m. (în Moldova medievală) Monedă măruntă de aramă (având o valoare egală cu a patra parte dintr-un ban). /cf. pol. szalawa, szalag
șalắu2, șalauă, s.n. (reg.) oblon (la fereastră).
șalắu4 s.n. (reg.) dreptar folosit în zidărie.
șalắu3 s.n. (reg.) grajd mare.
șalău m. pește cenușiu bătând în verde sau galben, bun de mâncare (Lucioperca sandra). [Turc. ȘALY].
1) șalắŭ m. (ung. süllö, d. germ. schill, șalăŭ). Un fel de pește cu solzĭ, alb, de mărimea crapuluĭ, foarte gustos ca răsol saŭ prăjit (luciopérca sándra). – În Trans. și șuléŭ. În nord suduc.
2) șalắŭ m. (pol. szalawa, infl. de șalăŭ 1). Un fel de ban mic de aramă moldovenesc din timpu luĭ Eŭstratie Dabija (1661) în valoare de un sfert de ban și numit și „ban răŭ” saŭ „prost” (Iorga, Negoț. 42). V. burlinc 2.
ȘALĂU s. (IHT.) 1. (Stizostedion lucioperca) (reg.) guran, smuge, suduc, (Mold.) sudac. 2. șalău-de-mare (Morone labrax) = lavrac, lup-de-mare.
șalắu, șalăi, s.m. – (reg.; înv.) Monedă veche de aramă, care a circulat în Moldova (sec. XVII), având valoarea de a patra parte dintr-un ban vechi: „Asară pă scăpătat / De greu șalău mni-o pticat: / Nouă buț o deșertat” (Papahagi, 1925: 261). – Din pol. szalawa (Scriban; Bogrea, Candrea, cf. DER; DEX); din pol. szalag (MDA).
șalắu, șalăi, s.m. – Monedă veche de aramă, care a circulat în Moldova (sec. XVII), având valoarea de a patra parte dintr-un ban vechi: „Asară pă scăpătat / De greu șalău mni-o pticat: / Nouă buț o deșertat” (Papahagi 1925: 261). – Din pol. szalawa (DER, DEX).
ȘALĂU, I. (Buc), < subst.; Șalov, (Dm).

șalău dex online | sinonim

șalău definitie

Intrare: șalău (pește)
șalău substantiv masculin
Intrare: șalău (monedă)
șalău substantiv masculin
Intrare: Șalău
Șalău