ȘAITĂU s. v. burghiu, canea, cep, cric, macara, menghină, presă, sfredel, teasc, vinci, vârtej.

șaitắu (-uri), s. n. – Cric, presă, teasc. Mag. sajtó (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 157). Trans., înv.

șaitắu2 s.n. (reg.) ferăstrău (cu care se taie buștenii, pentru a se obține scânduri), gater.

șaitău s. v. BURGHIU. CANEA. CEP. CRIC. MACARA. MENGHINĂ. PRESĂ. SFREDEL. TEASC. VINCI. VÎRTEJ.

șaitắu, șaităuri, (șitău), s.n. – (reg.) 1. Presă cu ajutorul căreia se scotea mierea din fagure; teasc. 2. Teasc de struguri: șitău cu grindă, șitău de mână, șitău cu șurub de fier (Șainelic, 1986). 3. Menghină (ALR, 1956: 543). – Din magh. sajtó „presă” (Cihac, Galdi, cf. DER; MDA).

șaitắu, -uri, (șitău), s.n. – 1. Presă cu ajutorul căreia se scotea mierea din fagure; teasc. 2. Teasc de struguri. 3. Menghină (ALR 1956: 543). – Din magh. sajtó „presă”.