ȘAHZADEÁ, șahzadele, s. m.[1] (Înv.) Fiu de sultan sau de împărat. – Din tc. șahzāde.

ȘAHZADEÁ s. f. (Turcism înv.) Fiu de sultan sau de împărat. – Din tc. șah-zāde.

șahzadeá (înv.) s. f., art. șahzadeáua, g.-d. art. șahzadélei; pl. șahzadéle, art. șahzadélele

șahzadeá s. f., art. șahzadeáua, g.-d. art. șahzadélei; pl. șahzadéle

șahzadeá f., pl. ele (turc. [d. pers.] șah-zadé, fiŭ de șah. V. beĭzadea). Vechĭ. Fiŭ de șah saŭ de sultan.