ȘÁFER, șaferi, s. m. (Învechit și regional) Mijlocitor, intermediar, samsar. M-ai înșelat cu minciuni șafer bătrîn ce ești. ALECSANDRI, T. 831.

șáfer (-ri), s. m. – 1. (Înv.) Samsar, intermediar. – 2. (Mold.) Proxenet, pungaș. – Var. șafăr, șofar, schifar, șufăr. Germ. Schaffer „realizator”, prin intermediul pol. szafar, rut., rus. šafer (Cihac, II, 383; Tikin; Sanzewitsch 209; Panaitescu, Influența polonă, 42) sau al mag. sáfár (Gáldi, Dict., 158). Cum acest cuvînt se aplică de obicei evreilor, este posibil să se fi contaminat cu ebr. šafer „cartea (legii)”. – Der. șufări, vb. (a fura, a șterpeli).

șafer a. și m. Mold. 1. mijlocitor (mai ales neonest); 2. fig. cinic: șafer bătrân ce ești! AL. [Rut. ȘAFER, econom (din germ. dial. Schaffer = Schaffner, intendent)].

șáfar m. (rut. šáfar, pol. szafarz, ung. sáfár, intendent, d. germ. schaffer și schaffner, intendent. V. și șufăr). Mold. Vechĭ. Stolnic, sofragiŭ. – Și șáfăr orĭ șáfer (rar azĭ), șoltic, șarlatan.