Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru șacal

ȘACÁL, șacali, s. m. 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Canis aureus). 2. Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică. – Din fr. chacal.
ȘACÁL, șacali, s. m. 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Canis aureus). 2. Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică. – Din fr. chacal.
ȘACÁL, șacali, s. m. Mamifer carnivor sălbatic prezentînd unele asemănări cu vulpea și cu lupul; trăiește în haite în Africa, în Asia și în sud-estul Europei, hrănindu-se cu animale mici și cu hoituri (Canis Aureus). Vîntul a trecut pe lîngă cușca șacalilor și a hienelor. ANGHEL, PR. 114. Pe vechile ruine șacalul cobitor Unea cu vijelia un gemet plin de dor. BOLINTINEANU, O. 242.
șacál s. m., pl. șacáli
șacál s. m., pl. șacáli
ȘACÁL s.m. Animal sălbatic carnivor care trăiește în haite în Africa, în Asia și în Caucaz, hrănindu-se mai ales cu hoituri. [< fr. chacal, cf. tc. çakal].
ȘACÁL s. m. 1. mamifer carnivor, asemănător cu lupul, care trăiește în haite în Africa, Asia meridională și Caucaz, hrănindu-se cu hoituri. 2. (fig.) om rapace, josnic. (< fr. chacal)
șacál (șacáli), s. m. – Mamifer carnivor sălbatic, asemănător cu lupul (Canis aureus). – Var. înv. ceacal. Fr. chacal, var. (sec. XVIII) direct din tc. çakal.
ȘACÁL ~i m. 1) Mamifer sălbatic asemănător cu lupul, dar de talie mai mică, care se hrănește, în special, cu hoituri. 2) fig. Persoană avida, rapace și josnică. /<fr. chacal
șacal m. un fel de câine sălbatic din Orient, care noaptea urlă trist și nesuferit.
*șacál m., pl. lĭ (fr. chacal, d. turc. çakal, care vine d. pers. šaghal). Un animal carnivor sălbatic (mijlociŭ între cîne și vulpe) care umblă noaptea în cete, atacă vitele micĭ și mănîncă și mortăcĭunĭ. (Trăĭește pin Africa și Orient și chear pînă la Dunăre). – La Cant. ceacal (d. turc.).
șacal, șacali s. m. 1. (intl.) polițist. 2. persoană rapace / josnică.

șacal dex online | sinonim

șacal definitie

Intrare: șacal
șacal substantiv masculin