șabóĭ, V. șiboĭ.

șibóĭ m. (turc. șebboĭ, d. pers. šeb-buĭ, d. šeb, noapte, și buĭ, mireazmă; bg. šiboĭ, sîrb. šeboĭ. V. abriboĭ). Sud. Mixandră. S. n., pl. urĭ saŭ oaĭe. Strugure de florĭ, ca la rezedă, gura leuluĭ ș. a. – În est șaboĭ, mixandră.