ȘABANÁ, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii ia curțile domnești. [Var.: șavaná s. f.] – Din tc. șebane.

ȘAVANÁ s. f. v. șabana.

ȘABANÁ, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii la curțile domnești. [Var.: șavaná s. f.] – Din tc. șebane.

ȘAVANÁ s. f. v. șabana.

ȘABANÁ, șabanale, s. f. (Învechit) Haină lungă, asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii la curțile domnești. – Variantă: șavaná (ODOBESCU, S. I 73) s. f.

ȘAVANÁ s. f. v. șabana.

șabaná s. f., art. șabanáua, g.-d. art. șabanálei; pl. șabanále, art. șabanálele

șabaná s. f., art. șabanáua, g.-d. art. șabanálei; pl. șabanále

șabaná (șabanále), s. f. – Livrea, haină de uniformă. – Var. șa(r)vana. Tc. șebane (Tiktin). Sec. XVIII.

ȘABANÁ ~le f. înv. Haină lungă, asemănătoare unui anteriu, purtată de slujitori la curtea domnească. [Art. șabanaua] /<turc. șebane

șabanà f. Mold. un fel de haină scumpă: copiii din casă erau îmbrăcați cu șabanale și cu cabanițe BĂLC. [Turc. ȘEBANÈ, haină de noapte (din ȘEB, noapte)].

hervaneá f., pl. ele (turc. harvani și harmani). Vechĭ. Mantie de gală cu care, de la 1832, se investeaŭ domniĭ româneștĭ în fața sultanuluĭ și care a înlocuit vechea cabaniță. – La Dos. șervanea (ca șonț 1 din honț). Azĭ, est, iron. șarvana, șarbana, șavana și șabana, rantie, mantie largă, ca gĭubeaŭa saŭ rasa.

șabaná, V. hervanea.

șavaná, V. hervanea.