Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru șabăr

ȘÁBĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățarea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.
ȘÁBĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățirea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber.
ȘÁBĂR, șabăre, s. n. Sculă confecționată din oțel călit, care servește la netezirea perfectă a unei suprafețe; răzuitor.
șábăr s. n., pl. șábăre
șábăr s. n., pl. șábăre
ȘÁBĂR s. v. răzuitor.
ȘÁBER s.n. (Metal.) Răzuitor. ♦ (Topogr.) Creion de răzuit. [< germ. Schaber].
ȘÁBĂR s. n. instrument de răzuit în metalurgie, în industria petrolului, în litografie etc. (< germ. Schaber)
ȘÁBĂR ~e n. tehn. Răzuitor cu unul sau cu mai multe tăișuri, folosit pentru curățarea țevilor de extracție sau a conductelor pentru transportul petrolului. /<germ. Schaber

șabăr dex online | sinonim

șabăr definitie

Intrare: șabăr
șabăr substantiv neutru