Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru șăranț

șăránț, șăranțuri, (șarant, șeranț), s.n. – (reg.) Stâlp pentru susținerea gardului de nuiele; știmp, pociump (ALRRM, 1971: 282). Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, în var. șeranț, cu sensul de „porțiune de zid din care se construiește, prin adăugire, pereții casei” (Biserica Albă) și „stâlp” (Apșa de Jos). – Cf. germ. Schranz (MDA).
șăránț, -uri, s.n. – Stâlp pentru susținerea gardului de nuiele; știmp, pociump (ALR 1971: 282). – Cf. germ. Schranz (MDA).

șăranț dex online | sinonim

șăranț definitie

Intrare: șăranț
șăranț