Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru șăncăluire

șăncăluí, șăncăluiésc, vb. IV (reg.) a înșela, a amăgi.
ȘĂNCĂLUÍRE s. f. v. șăncălui. [DAR]

șăncăluire dex online | sinonim

șăncăluire definitie

Intrare: șăncălui
șăncălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: șăncăluire
șăncăluire