ȘĂINĂLÍ vb. v. căi, căina, compătimi, deplânge, plânge, pocăi, regreta.

șăinălí, șăinălésc, vb. IV (reg.) 1. a compătimi. 2. a regreta, a-i părea rău. 3. a menaja. 4. a privi pe furiș.

șăinăli vb. v. CĂI. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE. POCĂI. REGRETA.

șăinălí, șăinălesc, (șăinui, șăinălui), vb. tranz. – (reg.) A plânge, a compătimi pe cineva (Lenghel, 1979; Faiciuc, 1998). – Din magh. sajnalni „a compătimi” (MDA).

șăinălí, șăinali, (șăinui, șăinălui), vb. tranz. – A plânge, a compătimi pe cineva (Lenghel 1979; Faiciuc 1998). – Din magh. sajnalni „a compătimi”.