Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru șăgui

ȘĂGUÍ vb. IV v. șugui.
ȘUGUÍ, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi. ♦ Tranz. A duce cu vorba; a minți. [Var.: șăguí vb. IV] – Șagă + suf. -ui.
ȘĂGUÍ vb. IV v. șuguí.
ȘUGUÍ, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi. ♦ Tranz. A duce cu vorba; a minți. [Var.: șăguí vb. IV] – Șagă + suf. -ui.
ȘĂGUÍ vb. IV v. șugui.
ȘUGUÍ, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Mold., Bucov., Transilv.) A glumi. Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii... – Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins? – Ba nu șuguiesc, zise Dănilă. CREANGĂ, O. A. 148. Nu te mînie, Guliță, că șuguiește Luluța. ALECSANDRI, T. 487. Cînd tătuca cu mămuca Se juca și șuguia. NEGRUZZI, S. III 25. ♦ Tranz. (Rar) A duce cu vorba; a minți. Printre turci se strecura, Și cu vorba-i șuguia. PĂSCULESCU, L. P. 281. – Prez. ind. pers. 3 și: șuguie (STANCU, D. 123). – Variantă: șăguí (SADOVEANU, O. I 98, STĂNOIU, C. I. 121, SBIERA, P. 3) vb. IV.
șuguí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șuguiésc, imperf. 3 sg. șuguiá; conj. prez. 3 să șuguiáscă
șuguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șuguiésc, imperf. 3 sg. șuguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șuguiáscă
ȘUGUÍ vb. v. ademeni, amăgi, glumi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
A ȘUGUÍ ~iésc intranz. pop. A spune (sau a face) glume. /șagă + suf. ~ui
șuguì v. Mold. a glumi: șuguești ori ți-e întradins? CR. [Derivat din șagă].
glumésc v. intr. (vsl. glumiti se, a flecări, sîrb. glúmiti se, a glumi). Vest. Spun orĭ fac glume, amuzez lumea: el glumește cînd zice că va pleca. Nu ĭaŭ un lucru în serios, nu daŭ destulă atențiune: nu glumi cu primejdiile. – În est șuguĭesc.
șăguĭésc, V. șuguĭesc.
șuguĭésc v. intr. (din șeguĭesc [azĭ în Munt. est] șăguĭesc și, pin infl. luĭ u din gu, șuguĭesc, d. vsl. šengovati, šengati, d. šenga, șagă; bg. šeguvam se. V. șeganie). Est. Fac șagă, glumesc.
șugui vb. v. ADEMENI. AMĂGI. GLUMI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.
șuguí, șuguiesc, vb. intranz. – A glumi: „Eu cu mândra șuguiesc, / E gânde’ că o iubesc” (Ștețco, 1990: 276). – Din șagă „glumă” (< sl. šega, šuga) + suf. -ui (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
șuguí, șuguiesc, vb. intranz. – A glumi: „Eu cu mândra șuguiesc, / E gânde’ că o iubesc” (Ștețco 1990: 276). – Din șagă „glumă” (< sl. šega, šuga) + -ui.

șăgui dex online | sinonim

șăgui definitie

Intrare: șugui
șăgui 1 1 -iesc intranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
șugui 2 1 -i intranzitiv conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
șăgui 2 1 -i intranzitiv conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
șugui 1 1 -iesc intranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb