Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru ─âuire

au├ş [At: CARAGIALE, T. I, 51/28 / V: h-, h─âui / Pzi: ~esc / E: au] 1 vi A r─âsuna prelung Si: a vui. 2 vi A h─âuli. 3 vtf (Rar) A z─âp─âci.
AU├Ź, pers. 3 aui├ę╚Öte, vb. IV. Intranz. (Pop.) A r─âsuna prelung, a h─âuli. [Var.: h─âu├ş vb. IV] ÔÇô Forma╚Ťie onomatopeic─â.
H─éU├Ź vb. IV v. aui.
AU├Ź, pers. 3 aui├ę╚Öte, vb. IV. Intranz. A r─âsuna prelung, a h─âuli. [Var.: h─âu├ş vb. IV] ÔÇô Forma╚Ťie onomatopeic─â.
─éU├Ź, vb. IV v. h─âui.[1]
H─éU├Ź vb. IV v. aui.
AU├Ź, pers. 3 ├íuie ╚Öi auie╚Öte, vb. IV. Intranz. A r─âsuna prelung; a h─âui, a hui. Dar auie prelung sirena ╚śi bate clopotul ├«n dung─â. BENIUC, C. 20. [╚Üig─âncile] te ├«mbie s─â-╚Ťi ghiceasc─â norocul ├«n ghioc alb care auie dac─â-l pui la ureche. STANCU, D. 110. Toat─â valea auie╚Öte de-un ecou, frumos, muzical. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 33. Ecouri lungi [de toac─â] auiesc prin coridoare, prin s─âlile boltite ale chiliilor, ├«ntreaga m─ân─âstire r─âsun─â ca o vioar─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 164. ÔÇô Pronun╚Ťat: a-u-i. ÔÇô Variant─â; ─âu├ş (DUMITRIU, N. 289) vb. IV.
─éU├Ź vb. IV v. aui.
H─éU├Ź, pers. 3 h─âuie, vb. IV. Intranz. A r─âsuna prelung, a hui; a aui. Brazii, c─âz├«nd, fac at├«ta zgomot, ├«nc├«t h─âuie toat─â p─âdurea. BOGZA, C. O. 135. Auzeam, din ce ├«n ce mai pierdute, b─ât─âile ciocanelor r─âsun├«nd, h─âuind ├«n pe╚Öteri negre, ca p├«n─â-n m─âruntaiele p─âm├«ntului. SADOVEANU, O. VI 277. ÔÇô Pronun╚Ťat: h─â-u-i.
AU├Ź, pers. 3 auie╚Öte, vb. IV. Intranz. A r─âsuna prelung; a h─âui. [Pr.: a-u-i. ÔÇô Var.: ─âu├ş vb. IV]
─éU├Ź vb. IV. v. aui.
H─éU├Ź, pers. 3 hß║»uie, vb. IV. Intranz. A r─âsuna prelung; a hui. ÔÇô Onomatopee.
au├ş (a ~) (a-u-)/h─âu├ş (a ~) (h─â-u-) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. aui├ęsc/h─âui├ęsc, imperf. 3 sg. aui├í/h─âui├í; conj. prez. 3 s─â aui├ísc─â/ s─â h─âui├ísc─â
h─âu├ş v. au├ş
au├ş (sil. a-u-) / h─âui (sil. h─â-u-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. aui├ęsc / h─âui├ęsc, imperf. 3 sg. aui├í / h─âui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. aui├ísc─â / h─âui├ísc─â
h─âu├ş v. aui
au├ş (= h─âui) vb., ind. prez. pers. 3 ╚Öi 6 auie
─âu├ş (= h─âui) vb., ind. prez. pers. 3 ╚Öi 6 ─âuie
AU├Ź vb. v. r─âsuna.
H─éU├Ź vb. v. r─âsuna.
au├ş (aui├ęsc, au├şt), vb. ÔÇô A r─âsuna, a h─âuli. Crea╚Ťie imitativ─â, ca hui, vui ╚Öi h─âuli, care exprim─â toate acela╚Öi efect de rezonan╚Ť─â. ÔÇô Der. auial─â, s. f. (bubuit, zgomot); auit, s. n. (zgomot mare); auitor, adj. (r─âsun─âtor).
A H─éU├Ź pers. 3 h─âuie intranz. reg. A r─âsuna prelung ╚Öi monoton; a vui. Toat─â p─âdurea h─âuie. [Sil. h─â-u-i] /Onomat.
au├Č v. a r─âsuna, a vui prelungit: auia p─âdurea. [Onomatopee].
hau├Č v. a r─âsuna cu putere: unde ninchezi odat─â de hau├Č v─âzduhul ISP. [Onomatopee].
├íu─ş ╚Öi -─ş├ęsc, V. hau─ş.
h├íu─ş ╚Öi h─âu─ş├ęsc, a h─âui v. intr. (rud─â cu hu─şesc). R─âsun prelung, vorbind de aer ╚Öi de caverne mar─ş: h─âu─şa valea de mugetu leulu─ş. ÔÇô ╚śi au─ş.
h─âu─ş├ęsc, ─ş. hau─ş.
AUI vb. a h─âui, a h─âuli, a hui, a r─âsuna, a vui. (Valea ~.)
H─éUI vb. a aui, a h─âuli, a hui, a r─âsuna, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.)

─âuire dex online | sinonim

─âuire definitie

Intrare: aui
hăui 1 3 hăuiește conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
  • pronun╚Ťie: h─â-u-i
h─âui 2 3 h─âuie conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
  • pronun╚Ťie: h─â-u-i
ăui 1 3 ăuiește conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
─âui 2 3 ─âuie conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
aui 2 3 auie conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
  • pronun╚Ťie: a-u-i
aui 1 3 auiește verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • pronun╚Ťie: a-u-i
Intrare: ─âuire
─âuire infinitiv lung