aracán sm vz sărăcan

ARACÁN s. m. v. sărăcan.

IRACÁN s. m. v. sărăcan.

ÎRACÁN s. m. v. sărăcan.

SĂRACÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și f., aracán, iracán, îracán s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].

SIREICÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

ARACÁN s. m. v. săracan.

IRACÁN s. m. v. sărăcan.

ÎRACÁN s. m. v. sărăcan.

SĂRACÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și f., aracán, iracán, îracán s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].

SIREICÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

ARACÁN interj, v. îracan.

ÎRACÁ interj. v. îracan.

ÎRACÁN interj. (Popular, și în forma îraca, numai în expr.) Îracan de mine! = săracul (săraca) de mine! bietul de mine! vai de mine! Î... ra... ca de mine și de mine! Dar nici atîta lucru nu știi? CREANGĂ, P. 322. – Variante: aracán (SBIERA, P. 9), îracá interj.

SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. Om sărac. N-o lasă taică-său să ia un sărăcan. STANCU, D. 80. ◊ Expr. (Exprimînd compătimire) Sărăcan de mîne = vai de mine. V. îracan. De ce m-ați mai chemat, sărăcan de mine. ȘEZ. XII 39. (Cu pronunțare regională) Și tot eu, săracan de mine, voi căuta să te urmez la groapă, că doară n-ai pe nime pe lumea asta. CONTEMPORANUL, VII 527. Săracan de mine!... Ce-au pățit? ALECSANDRI, T. 349. – Variantă: sireicán, -ă (CREANGĂ, P. 52) s. m. și f.

SIREICÁN, -Ă s. m. și f. v. sărăcan.

ARACÁN interj. v. îracan.

ÎRACÁ interj. v. îracan.

sărăcán (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sărăcánă, pl. sărăcáne

îracán interj.

sărăcán adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sg. sărăcánă, pl. sărăcáne

sireĭcánu V. sĭreacu.