ÎNZIDÍ, înzidesc, vb. IV. Tranz. A fixa o piesă, un element de construcție într-un masiv de zidărie. – În + zid.

ÎNZIDÍT, -Ă, înzidiți, -te, adj. Fixat într-un masiv de zidărie. – V. înzidi.

ÎNZIDÍ, înzidesc, vb. IV. Tranz. A fixa o piesă, un element de construcție într-un masiv de zidărie. – În + zid.

ÎNZIDÍT, -Ă, înzidiți, -te, adj. Fixat într-un masiv de zidărie. – V. înzidi.

înzidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzidésc, imperf. 3 sg. înzideá; conj. prez. 3 să înzideáscă

înzidí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzidésc, imperf. 3 sg. înzideá; conj. prez. 3 sg. și pl. înzideáscă

înzidít, -ă adj. Zidit în perete ◊ „De asemenea, s-a cerut ca apartamentele noi să fie prevăzute, mai ales în bucătării și holuri, cu dulapuri înzidite, măsură ce va contribui la sporirea gradului de folosire a spațiului construit.” Sc. 30 X 76 p. 1 (din înzidi)