ÎNZIDÍ, înzidesc, vb. IV. Tranz. A fixa o piesă, un element de construcție într-un masiv de zidărie. – În + zid.

ÎNZIDÍRE, înzidiri, s. f. Acțiunea de a înzidi. – V. înzidi.

ÎNZIDÍ, înzidesc, vb. IV. Tranz. A fixa o piesă, un element de construcție într-un masiv de zidărie. – În + zid.

ÎNZIDÍRE, înzidiri, s. f. Acțiunea de a înzidi. – V. înzidi.

înzidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzidésc, imperf. 3 sg. înzideá; conj. prez. 3 să înzideáscă

înzidíre s. f., g.-d. art. înzidírii; pl. înzidíri

înzidí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzidésc, imperf. 3 sg. înzideá; conj. prez. 3 sg. și pl. înzideáscă

înzidíre s. f., g.-d. art. înzidírii; pl. înzidíri

înzidíre s. f. Introducere a unui dulap, pat etc. în zid ◊ „Pentru dulapuri este recomandată înzidirea lor.” Cont. 19 IV 63 p. 2 (din înzidi; DEX)

ÎNZIDÍRE (< zidire) s. f. 1. Operație de fixare a unei piese sau a unui element de construcție într-un masiv de zidărie. 2. Operație de acoperire a unei construcții, a unei mașini etc. cu un strat de material ceramic sau de piatră.