Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru ├«nzestrat

├ÄNZESTR├ü, ├«nzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (c├ónd se m─ârit─â). ÔÖŽ A acorda cuiva un bun, o surs─â de venituri etc. 2. A prevedea cu cele necesare o ├«ntreprindere, o institu╚Ťie etc.; a dota. 3. Fig. A dota pe cineva cu calit─â╚Ťi morale, fizice etc. ÔÇô ├Än + zestre.
├ÄNZESTR├üT, -─é, ├«nzestra╚Ťi, -te, adj. Prev─âzut cu cele necesare. ÔÖŽ Fig. Dotat cu calit─â╚Ťi deosebite, talentat. ÔÇô V. ├«nzestra.
├ÄNZESTR├ü, ├«nzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (c├ónd se m─ârit─â). ÔÖŽ A acorda cuiva un bun, o surs─â de venituri etc. 2. A prevedea cu cele necesare o ├«ntreprindere, o institu╚Ťie etc.; a dota. 3. Fig. A dota pe cineva cu calit─â╚Ťi morale, fizice etc. ÔÇô ├Än + zestre.
├ÄNZESTR├üT, -─é, ├«nzestra╚Ťi, -te, adj. Prev─âzut cu cele necesare. ÔÖŽ Fig. Dotat cu calit─â╚Ťi deosebite, talentat. ÔÇô V. ├«nzestra.
├ÄNZESTR├ü, ├«nzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (c├«nd se m─ârit─â); a dota. Nu m-ei da mie fata asta, omule? C─â eu ╚Ťi-oi ├«nzestra-o, ╚Ö-a fi bine de ea. VLAHU╚Ü─é, O. A. 498. ÔÖŽ A acorda un bun material, o surs─â de venituri etc. Ridicase el... m├«n─âstirea Crinului, cu hramul Troi╚Ťei ╚Öi o ├«nzestrase cu multe podoabe ╚Öi avere mare. CARAGIALE, O. III 87. 2. A prevedea (o ├«ntreprindere, o institu╚Ťie, o locuin╚Ť─â) cu cele necesare, a procura obiecte necesare. Bucur├«ndu-se de sprijinul fr─â╚Ťesc al ╚Ť─ârii care construie╚Öte comunismul, ╚Ť─ârile de democra╚Ťie popular─â ├«╚Öi ├«nzestreaz─â industria lor cu tehnica cea mai ├«naintat─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2576. ├Ä╚Öi vor m─âri locuin╚Ťa ├«nzestr├«nd-o c├«t mai bine. SADOVEANU, E. 27. ÔŚŐ (Glume╚Ť) D-na Timotin a ╚Ťinut s─â m─â ├«nzestreze cu tot ce trebuie ╚Öi nu trebuie unei c─âl─âtorii. IBR─éILEANU, A. 137. 3. Fig. A dota (pe cineva) cu calit─â╚Ťi morale, fizice etc. Natura-l ├«nzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibil─â. CARAGIALE, O. II 140.
├ÄNZESTR├üT, -─é, ├«nzestra╚Ťi, -te, adj. 1. Care are aptitudini pentru ceva, dotat, talentat. [Victor Hugo] a fost cel mai ├«nzestrat, mai divers ╚Öi mai puternic dintre to╚Ťi poe╚Ťii lirici francezi. SADOVEANU, E. 225. E╚Öti t├«n─âr, bine ├«nzestrat ╚Öi... ai pasiunea lucrului. VLAHU╚Ü─é, O. A. 335. 2. Prev─âzut cu cele necesare.
înzestrá (a ~) vb., ind. prez. 3 înzestreáză
├«nzestr├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nzestr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nzestre├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nzestr├ęze
├«nzestr├ít adj. m., pl. ├«nzestr├í╚Ťi; f. sg. ├«nzestr├ít─â, pl. ├«nzestr├íte
ÎNZESTRÁ vb. 1. v. dota. 2. a dota, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a dota, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu însușiri alese.)
ÎNZESTRÁT adj. 1. v. competent. 2. v. talentat.
A ├ÄNZESTR├ü ~├ęz tranz. 1) A pune ├«n posesia unui bun (material sau spiritual). ~ fiica la m─âriti╚Ö. Natura l-a ~at cu talent. 2) (├«ntreprinderi, laboratoare etc.) A asigura (cu ceva) pentru a func╚Ťiona normal; a dota. ~ o camer─â. /├«n + zestre
├«nzestr├á v. 1. a da zestre; 2. fig. a gratifica, a ├«mpodobi cu daruri suflete╚Öti: natura lÔÇÖa ├«nzestrat cu toate talentele.
├«nzestr├ęz v. tr. (d. zestre; pv. adastrar). Da┼ş zestre, dotez: p─ârin╚Ťi─ş ├«╚Ö─ş ├«nzestreaz─â fetele. Fig. Natura a ├«nzestrat-o cu o mare frumuse╚Ť─â ╚Öi inteligen╚Ť─â.
ÎNZESTRA vb. 1. a dota, a echipa, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ uzina cu cele necesare.) 2. a dota, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a dota, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu însușiri alese.)
ÎNZESTRAT adj. 1. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. și pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ~.) 2. talentat, (rar) măiestrit, talentos. (Un pictor ~.)

înzestrat dex online | sinonim

înzestrat definitie

Intrare: înzestrat
înzestrat adjectiv
Intrare: înzestra
înzestra verb grupa I conjugarea a II-a