ÎNZEÍT, -Ă, înzeiți, -te, adj. (Rar) Divinizat; pur, curat. – Din în- + zeu.

înzeit adj. m., pl. înzeíți; f. sg. înzeítă, pl. înzeíte

ÎNZEÍT adj. v. deificat, divinizat, zeificat.

înzeit a. divinizat: oaspe înzeit AL. cu fața înzeită EM.

înzeit adj. v. DEIFICAT. DIVINIZAT. ZEIFICAT.