ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, mai mult; p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.

ÎNZECÍT, -Ă, înzeciți, -te, adj. De zece ori mai mare sau mai mult; p. ext. mult mai mult, mult mai mare. – V. înzeci.

ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.

ÎNZECÍT, -Ă, înzeciți, -te, adj. De zece ori mai mare, mai mult; p. ext. mult mai mult, mult mai mare. – V. înzeci.

ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. A mări de zece ori, a înmulți cu zece; p. ext. a mări mult, a spori. Tu stai acasă și-ți înzecești averea, în timp ce flăcăul ista sărac îi dus la moarte. CAMILAR, N. I 267. Cînd îmi aduceam aminte de tine, parcă mi se răsucea un pumnal în coșul pieptului... îmi înzecea puterile și hotărîrea. CAMIL PETRESCU, T. II 243. Fiecare clipă de așteptare îi înzecea bătăile inimii. BUJOR, S. 46.

ÎNZECÍT, -Ă, înzeciți, -te, adj. De zece ori mai mare, mai numeros; p. ext. sporit, crescut peste măsură. Vîntul zbuciuma frunzișul și prin stînci, la cotituri, Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri. COȘBUC, P. I 317. ◊ (Adverbial) Leșii... într-un număr înzecit mai mare decît romînii îi învinse. ISPIRESCU, M. V. 54.

înzecí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecésc, imperf. 3 sg. înzeceá; conj. prez. 3 să înzeceáscă

*înzecít adj. m., pl. înzecíți; f. înzecítă, pl. înzecíte

înzecí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecésc, imperf. 3 sg. înzecéa; conj. prez. 3 sg. și pl. înzeceáscă

înzecít adj. m., pl. înzeciți; f. sg. înzecítă, pl. înzecíte

A ÎNZECÍ ~ésc tranz. A face să se înzecească. /în + zece

A SE ÎNZECÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se mări de zece (sau de mai multe zeci de) ori. /în + zece

înzecit a. de zece ori mai mare.

înzecésc v. tr. Fac de zece orĭ maĭ mare.

înzecít, -ă adj. Mărit, augmentez de zece orĭ. Adv. Această sumă e înzecit maĭ mare de cît aceĭa.