ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, mai mult; p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.

ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.

ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. A mări de zece ori, a înmulți cu zece; p. ext. a mări mult, a spori. Tu stai acasă și-ți înzecești averea, în timp ce flăcăul ista sărac îi dus la moarte. CAMILAR, N. I 267. Cînd îmi aduceam aminte de tine, parcă mi se răsucea un pumnal în coșul pieptului... îmi înzecea puterile și hotărîrea. CAMIL PETRESCU, T. II 243. Fiecare clipă de așteptare îi înzecea bătăile inimii. BUJOR, S. 46.

înzecí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecésc, imperf. 3 sg. înzeceá; conj. prez. 3 să înzeceáscă

înzecí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecésc, imperf. 3 sg. înzecéa; conj. prez. 3 sg. și pl. înzeceáscă

A ÎNZECÍ ~ésc tranz. A face să se înzecească. /în + zece

A SE ÎNZECÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se mări de zece (sau de mai multe zeci de) ori. /în + zece

înzecésc v. tr. Fac de zece orĭ maĭ mare.