ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși (după o boală), a deveni (iarăși) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici. ◊ Tranz. Tratamentul l-a înzdrăvenit. – În + zdravăn.

ÎNZDRĂVENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înzdrăveni; însănătoșire, întremare, întărire. – V. înzdrăveni.

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși (după o boală), a deveni (iarăși) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici. ◊ Tranz. Tratamentul l-a înzdrăvenit. – În + zdravăn.

ÎNZDRĂVENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înzdrăveni; însănătoșire, întremare, întărire. – V. înzdrăveni.

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși (după o boală), a deveni iarăși zdravăn, puternic; a se întrema, a se întări. Se înzdrăveni oleacă de cum îl cuprinse aerul tare al nopții de vară. VORNIC, P. 209. Nu știa cum să facă să se înzdrăvenească. ISPIRESCU, L. 314.

ÎNZDRĂVENÍRE s. f. Acțiunea de a se înzdrăveni; întremare, însănătoșire, întărire.

înzdrăvení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înzdrăvenéște, imperf. 3 sg. înzdrăveneá; conj. prez. 3 să înzdrăveneáscă

înzdrăveníre s. f., g.-d. art. înzdrăvenírii

înzdrăvení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzdrăvenésc, imperf. 3 sg. înzdrăveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înzdrăveneáscă

înzdrăveníre s. f., g.-d. art. înzdrăvenírii

ÎNZDRĂVENÍ vb. 1. v. însănătoși. 2. v. întrema.

ÎNZDRĂVENÍRE s. (MED.) 1. v. însănătoșire. 2. v. întremare.

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenésc, vb. IV. ~ 2. Intranz. (Banat, Trans. de V.) A strănuta. (din zdravăn cu pref. în-; sensul al doilea se explică prin formula zdravăn = sănătos, care li se spune celor care strănută)

A ÎNZDRĂVENÍ ~ésc tranz. A face să se înzdrăvenească. /în + zdravăn

A SE ÎNZDRĂVENÍ mă ~ésc intranz. A-și reveni după o boală; a prinde puteri; a se face zdravăn; a se întrema; a se înfiripa. /în + zdravăn

însdrăvenì v. a se face sdravăn.

înzdrăvenésc v. tr. (d. zdravăn). Fac ĭar zdravăn, însănătoșesc, restabilesc. V. refl. Mă fac ĭar zdravăn. – Și zdrăvenesc și zdrevenesc (vest).

zdrăvenésc, V. înzdrăvenesc.

zdrevenésc, V. înzdrăvenesc.

ÎNZDRĂVENI vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ complet după boală.) 2. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (Bolnavul s-a mai ~.)

ÎNZDRĂVENIRE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tamăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)