ÎNZĂVORẤT, -Ă, înzăvorâți, -te, adj. (Tehn.; despre piese) Care este împiedicat să se miște printr-un mecanism de închidere. – V. înzăvorî.

ÎNZĂVORÎ, înzăvoresc, vb. IV. Tranz. (Tehn.) A împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere. – În + zăvorî.

ÎNZĂVORẤT, -Ă, înzăvorâți, -te, adj. (Tehn.; despre piese) Care este împiedicat să se miște printr-un mecanism de închidere. – V. înzăvorî.

ÎNZĂVORÎ, înzăvorăsc, vb. IV. Tranz. (Tehn.) A împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere. – În + zăvor.