ÎNZĂVORẤRE, înzăvorâri, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a înzăvorî. – V. înzăvorî.

ÎNZĂVORÎ, înzăvoresc, vb. IV. Tranz. (Tehn.) A împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere. – În + zăvorî.

ÎNZĂVORẤRE, înzăvorâri, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a înzăvorî. – V. înzăvorî.

ÎNZĂVORÎ, înzăvorăsc, vb. IV. Tranz. (Tehn.) A împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere. – În + zăvor.