ÎNSOVONÍ, însovonesc, vb. IV. Tranz. A pune cuiva sovonul pe cap. [Var.: înzăvoni vb. IV] – Din în- + sovon.

ÎNZĂVONÍ vb. IV. v. însovoni.

ÎNSOVONÍ vb. (reg.) a îmbălța, a înhobota. (A ~ o mireasă.)

înzăvoní vb. IV (reg., înv.) 1. a acoperi capul cu un zăvon (voal). 2. a obliga pe cineva să pună pe cap voalul negru de călugăriță; a călugări. 3. a împodobi ferestrele cu voal (cu perdele).

înzăvonít, înzăvonítă, adj. (reg., înv.) 1. acoperit cu voal. 2. călugărit. 3. cu perdele, perdeluit.

înzăvonì v. a pune zăvonul (de mireasă sau de călugăriță).

însovonésc v. tr. (d. sovon). Îmbrac în sovon: femeĭ însovonite (acoperite cu văl, în Egipt. ChN. I, 194). Îmbrac în rasă, călugăresc. V. refl. Mă călugăresc. – Și înzov-, înzăv- și zovonesc. V. înhobotez.

înzăvonésc, V. însovonesc.

înzovonésc, V. însovonesc.

zovonésc, V. însovonesc.

*ÎNSOVONI vb. (reg.) a îmbălța, a înhobota. (A ~ o mireasă.)