Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru înzăbălare

înzăbălá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înzăbăleáză
înzăbălá vb., ind. prez. 1 sg. înzăbăléz, 3 sg. și pl. înzăbăleáză
A ÎNZĂBĂLÁ ~éz tranz. (cai) A prevedea cu zăbale. /în + zăbală
înzăbălá vb. I (reg.) 1. a pune zăbala unui cal. 2. (fig.) a se face stăpân pe cineva, a-l duce de nas, a-l purta pe degete, a-l conduce după voie, a-l înfrâna.
înzăbălà v. 1. a pune zăbală; 2. fig. a înfrâna: m’a înzăbălat muierea PANN.
înzăbăléz v. tr. Pun zăbalele (zăbala și zăbăluța), înstrunez. Fig. Înfrînez, prind, reduc în puterea mea: m’a înzăbălat muĭerea (Pan)!

înzăbălare dex online | sinonim

înzăbălare definitie

Intrare: înzăbăla
înzăbăla verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înzăbălare
înzăbălare infinitiv lung