Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«nvrednicit

├ÄNVREDNIC├Ź, ├«nvrednicesc, vb. IV. Refl. 1. A se dovedi vrednic s─â ├«nf─âptuiasc─â ceva, s─â ajung─â la ceva; a fi capabil, a reu╚Öi. 2. A avea norocul, cinstea s─â..., a avea parte de... ÔÖŽ Tranz. (Rar) A acorda favoarea, cinstea de a... 3. A g─âsi de cuviin╚Ť─â; a binevoi, a catadicsi. ÔÇô ├Än + vrednic.
├ÄNVREDNIC├Ź, ├«nvrednicesc, vb. IV. Refl. 1. A se dovedi vrednic s─â ├«nf─âptuiasc─â ceva, s─â ajung─â la ceva; a fi capabil, a reu╚Öi. 2. A avea norocul, cinstea s─â..., a avea parte de... ÔÖŽ Tranz. (Rar) A acorda favoarea, norocul de a... 3. A g─âsi de cuviin╚Ť─â; a binevoi, a catadicsi. ÔÇô ├Än + vrednic.
├ÄNVREDNIC├Ź, ├«nvrednicesc, vb. IV. Refl. 1. (├Än construc╚Ťii negative) A se dovedi vrednic s─â ├«nf─âptuiasc─â ceva, s─â ajung─â la ceva; a fi capabil, a reu╚Öi. Nu se ├«nvrednicise a avea ╚Öi el m─âcar un copil. ISPIRESCU, L. 41. Nu m-am ├«nvrednicit s─â-l v─âz p├«nacuma. CARAGIALE, O. III 204. Mare de inim─â, iar de gur─â ╚Öi mai mare... nu se ├«nvrednicise de o via╚Ť─â mai bun─â. CREANG─é, A. 134. 2. A avea norocul, cinstea s─â..., a avea parte de... Tu e╚Öti m├«ndru c─â te vei ├«nvrednici S─â spui, m├«ine, Clarei doamnii ce-au f─âcut aci boierii. DAVILA, V. V. 21. De-a╚Öa vremi se-nvrednicir─â cronicarii ╚Öi rapsozii. EMINESCU, O. I 149. Bine ├«mi pare c─â m-am ├«nvrednicit s─â v─âd Beligradu cu ochii. ALECSANDRI, T. I 310. ÔÖŽ Tranz. (├Än credin╚Ťele religioase; subiectul e dumnezeu) A acorda favoarea, avantajul, norocul de a... Doamne!... M-ai ├«nvrednicit a tr─âi p├«n─â acum. ALECSANDRI, T. 151. Dumnezeule! dumnezeule! mul╚Ť─âmescu-╚Ťi c─â m-ai ├«nvrednicit a mai videa ├«nc─â o dat─â lumina soarelui. DR─éGHICI, R. 139. ÔÖŽ Tranz. (├Änvechit) A merita. (Atestat ├«n forma vrednici) Fra╚Ťilor, ├«ntreb─â, ce socoti╚Ťi? Ce pedeaps─â vrednice╚Öte omul acesta? NEGRUZZI, S. I 229. 3. A g─âsi de cuviin╚Ť─â, a binevoi, a catadicsi. De╚Öi au trecut c├«teva zile, nu ne-am ├«nvrednicit nici unul s─â mergem p├«n─â la el. SAHIA, N. 115. Dar tu... Nu te-nvrednice╚Öti S─â spui ce crai mare e╚Öti? TEODORESCU, P. P. 105. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) vrednic├ş vb. IV.
VREDNIC├Ź vb. IV v. ├«nvrednici.
├«nvrednic├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. ├«nvrednic├ę╚Öte, imperf. 3 sg. ├«nvrednice├í; conj. prez. 3 s─â ├«nvrednice├ísc─â
├«nvrednic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nvrednic├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nvrednice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nvrednice├ísc─â
├ÄNVREDNIC├Ź vb. v. binevoi, merita.
A ├ÄNVREDNIC├Ź ~├ęsc tranz. A considera ca av├ónd merite; a trata cu considera╚Ťie. ~ cu un z├ómbet. /├«n + vrednicie
A SE ├ÄNVREDNIC├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A se dovedi vrednic (de realizarea unui lucru). 2) (urmat de o propozi╚Ťie complementar─â) A avea norocul sau cinstea; a avea parte. 3) A g─âsi de cuviin╚Ť─â; a binevoi; a catadicsi. /├«n + vrednicie
├«nvrednic├Č v. 1. a fi vrednic sau capabil: Doamne, mÔÇÖai ├«nvrednicit a tr─âi AL.; 2. a condescinde; nici nu mÔÇÖa ├«nvrednicit s─â-mi r─âspunz─â.
├«nvrednic├ęsc v. tr. (d. vrednic). Fac vrednic, capabil: Dumneze┼ş l-a ├«nvrednicit s─â domneasc─â peste 40 an─ş. V. refl. Ajung ├«n stare s─â, am posibilitate: nu mÔÇÖam ├«nvrednicit ├«nc─â s─â m─â duc s─â-l v─âd. V. vrednicesc.
învrednici vb. v. BINEVOI. MERITA.
├«nvrednic├ş, ├«nvrednicesc vb. IV 1. Tranz. (Subiectul este Dumnezeu, pronia cereasc─â, iar complementul este omul) A g─âsi pe cineva vrednic ╚Öi a-i acorda harul divin, gra╚Ťia cereasc─â, favoarea de a avea parte de ceva. 2. Refl. A fi p─ârta╚Ö la harul dumnezeiesc. 3. Refl. A se dovedi vrednic, capabil de ceva. ÔÖŽ A avea cinstea, norocul s─â... ÔÖŽ A binevoi, a g─âsi de cuviin╚Ť─â s─â... ÔÇô Din pref. ├«n- + vrednic.

învrednicit dex online | sinonim

învrednicit definitie

Intrare: învrednicit
învrednicit participiu
Intrare: învrednici
vrednici conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
învrednici conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv