Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ├«nvolburare

├ÄNVOLBUR├ü, ├«nvolburez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mi╚Öca ├«n v├órtejuri; a (se) ├«nv├órteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A ├«nv─âlui, a cuprinde, a ├«mpresura. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nv├│lbur] ÔÇô ├Än + volbur─â.
├ÄNVOLBUR├üRE, ├«nvolbur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nvolbura; rotire, mi╚Öcare ├«n v├órtej. ÔÇô V. ├«nvolbura.
├ÄNVOLBUR├ü, ├«nv├│lbur, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mi╚Öca ├«n v├órtejuri; a (se) ├«nv├órteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A ├«nv─âlui, a cuprinde, a ├«mpresura. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nvolburez] ÔÇô ├Än + volbur─â.
├ÄNVOLBUR├üRE, ├«nvolbur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nvolbura; rotire, mi╚Öcare ├«n v├órtej. ÔÇô V. ├«nvolbura.
├ÄNVOLBUR├ü, ├«nv├│lbur ╚Öi (mai rar) ├«nvolburez, vb. I. 1. Refl. (Numai la pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A se mi╚Öca ├«n v├«rtejuri; a se ├«nv├«rteji. ├Änaintea noastr─â... apa se iu╚Ťe╚Öte ╚Öi se ├«nvolbureaz─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 415. ÔŚŐ Fig. ├Äntreb─ârile, r─âspunsurile, glasurile, strig─âtele se ├«nvolburar─â in v├«rtejuri ca frunzele ├«nv├«rtite de v├«nt. DUMITRIU, N. 100. ├Änvolbur├«ndu-se, norodul se urni spre hudi╚Ťi. SADOVEANU, F. J. 17. Numai ├«n r─âstimpuri, c├«nd doina se ├«nvolbura ca sc─âpat─â dintr-o vijelie de patimi, se sim╚Ťea c─â nu-i tinerel feciorul care c├«nta. AG├ÄRBICEANU, S. P. 17. ÔŚŐ Tranz. V├«sla tr─âgea ├«nvolbur├«nd apa-n p├«lnii mici. SANDU-ALDEA, U. P. 102. 2. Tranz. Fig. (Rar) A ├«nv─âlui, a cuprinde, a ├«mpresura. Noi cei trime╚Öi, ce st─âp├«nim Cuv├«ntul... E timp s─â-nvolbur─âm cu el p─âm├«ntul. TOMA, C. V. 214.
├ÄNVOLBUR├üRE, ├«nvolbur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nvolbura; rotire, mi╚Öcare ├«n v├«rtej. Alte ├«nvolbur─âri de fl─âc─âri se z─âreau mai jos de Ruginoasa. REBREANU, R. II 159.
învolburá (a ~) vb., ind. prez. 3 învolbureáză/învólbură
învolburáre s. f., g.-d. art. învolburắrii; pl. învolburắri
învolburá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. învólbură/învolbureáză
învolburáre s. f., g.-d. art. învolburării; pl. învolburări
ÎNVOLBURÁ vb. 1. a (se) învârteji, a (se) zbate, (rar) a (se) învâltori, (pop.) a (se) vârteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vârtejui. (Marea se ~.) 2. v. agita.
├ÄNVOLBUR├üRE s. 1. ├«nv├órtejire, zbatere, (reg.) v├órtejuire. (~ m─ârii.) 2. v. agita╚Ťie.
A ├ÄNVOLBUR├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se ├«nvolbureze. 2) fig. A cuprinde din toate p─âr╚Ťile; a ├«nv─âlui. [╚śi ├«nvolbur] /├«n + volbur─â
A SE ├ÄNVOLBUR├ü pers. 3 se ~├ęaz─â intranz. (despre ape, aer) A se mi╚Öca ├«n v├órtejuri; a face volburi; a se ├«nv├órteji. [╚śi ├«nvolbur─â] /├«n + volbur─â
învolburà v. a se ridica în volbure.
├«nv├│lbur ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (d. volbur─â). Rostogolesc, fac s─â fac─â volbur─ş (apa, fumu, colbu, p├«nza): ╚Öivoa─şele ├«nvolburaser─â v├«rtoapele ╚Öi j─âp╚Öile (Chir. Gr─ânicerul). V. refl. Apa ├«ncepu s─â se ├«nvolbure. (Chir. VR. 1913, 7-8, 5-3). ÔÇô ╚śi volburez.
volbur├ęz, V. ├«nvolburez.
ÎNVOLBURA vb. 1. a (se) învîrteji, a (se) zbate, (rar) a (se) învîltori, (pop.) a (se) vîrteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vîrtejui. (Marea se ~.) 2. a (se) agita, a clocoti, a (se) frămînta, a fremăta, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. și reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ în matcă.)
├ÄNVOLBURARE s. 1. ├«nv├«rtejire, zbatere, (reg.) v├«rtejuire. (~ m─ârii.) 2. agita╚Ťie, clocot, fr─âm├«ntare, fream─ât, t─âl─âzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeal─â. (~ apelor vijelioase.)

învolburare dex online | sinonim

învolburare definitie

Intrare: învolbura (1 -bur)
învolbura 1 -bur verb grupa I conjugarea I
Intrare: învolburare
învolburare substantiv feminin
Intrare: învolbura (1 -burez)
învolbura 1 -burez verb grupa I conjugarea a II-a