Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru ├«nvoit

├ÄNVO├Ź, ├«nvoiesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A ajunge la o ├«n╚Ťelegere, a c─âdea de acord, a se ├«n╚Ťelege cu cineva. ÔÖŽ Refl. (Pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. Refl. A se declara de acord cu ceva, a consim╚Ťi la ceva. 3. Refl. recipr. (Pop.) A tr─âi ├«n bun─â ├«n╚Ťelegere cu cineva, a se ├«n╚Ťelege, a se ├«mp─âca. 4. Tranz. A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a ├«ng─âdui. ÔÖŽ A permite cuiva s─â lipseasc─â (pentru scurt timp) de la serviciu, de la ╚Öcoal─â, de la cazarm─â etc. ÔÇô ├Än + voie.
├ÄNVO├ŹT, -─é, ├«nvoi╚Ťi, -te, adj. (Rar) Care s-a stabilit ├«n urma unei ├«n╚Ťelegeri; conven╚Ťional. ÔÇô V. ├«nvoi.
├ÄNVO├Ź, ├«nvoiesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A ajunge la o ├«n╚Ťelegere, a c─âdea de acord, a se ├«n╚Ťelege cu cineva. ÔÖŽ Refl. (Pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. Refl. A se declara de acord cu ceva, a consim╚Ťi la ceva. 3. Refl. recipr. (Pop.) A tr─âi ├«n bun─â ├«n╚Ťelegere cu cineva, a se ├«n╚Ťelege, a se ├«mp─âca. 4. Tranz. A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a ├«ng─âdui. ÔÖŽ A permite cuiva s─â lipseasc─â (pentru scurt timp) de la serviciu, de la ╚Öcoal─â, de la cazarm─â etc. ÔÇô ├Än + voie.
├ÄNVO├ŹT, -─é, ├«nvoi╚Ťi, -te, adj. (Rar) Care s-a stabilit ├«n urma unei ├«n╚Ťelegeri; conven╚Ťional. ÔÇô V. ├«nvoi.
├ÄNVO├Ź, ├«nvoiesc, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A face cu cineva o ├«nvoial─â, a ajunge la o ├«n╚Ťelegere, a c─âdea de acord. Dar, ca s─â nu mai ╚Ötie satul, Putem u╚Öor a ne-nvoi: Tu las─â-n pacoste v├«natul, C─âci eu renun╚Ť de-a pescui. CO╚śBUC, P. II 175. Se ├«nvoir─â s─â se ia la lupt─â dreapt─â. ISPIRESCU, L. 87. Fu atunci o disput─â ├«ntre s─âcui, din care unii voiau s─â p─âstreze ├«n via╚Ť─â vreo c├«╚Ťiva din nobilii prin╚Öi... se ├«nvoir─â apoi a am├«na pentru c├«t─âva vreme moartea unora dintr-├«n╚Öii. B─éLCESCU, O. II 259. 2. Refl. A fi de aceea╚Öi p─ârere cu cineva, a se declara de acord cu ceva, a accepta, a primi, a consim╚Ťi la ceva. E mul╚Ťumit c─â alde fiic─â-sa s-au ├«nvoit ├«ndat─â cu planul lui. SP. POPESCU, M. G. 47. Tu nu te-nvoi la nimic, numai la aceste. RETEGANUL, P. III 16. Ei bine, dac─â este a╚Öa, m─â ├«nvoiesc! ISPIRESCU, L. 273. Nu ne putem ├«nvoi cu [termina╚Ťiile] -ciune ╚Öi cu -iune. NEGRUZZI, S. I 348. 3. Refl. reciproc. A se avea bine, a tr─âi ├«n bun─â ├«n╚Ťelegere, a se ├«mp─âca cu cineva. S─â-i dau ajutor, c─â tare i-e greu ╚Öi de loc nu se ├«nvoie╚Öte cu celelalte fete. REBREANU, R. I 92. Eu am fost ├«nsurat ╚Öi m-am ├«nvoit cu nevasta ca ╚Öi cu un frate. ISPIRESCU, la TDRG. 4. Refl. A se tocmi, a se angaja. Ia bani, cu c├«t se ├«nvoie╚Öte, ╚Öi se duce ╚Öi el dup─â Chiric─â. CREANG─é, P. 160. 5. Tranz. (├Än or├«nduirea burghezo-mo╚Öicreasc─â) A face o ├«nvoial─â agricol─â. Noi to╚Ťi te rug─âm a ├«nvoi oamenii dup─â cum cer ei, s─â nu ne mai sugruma╚Ťi ├«n pragul prim─âverii ca al╚Ťi ani. DUMITRIU, N. 46. ÔŚŐ Refl. Vulture╚Ötenii nu s-au mai ├«nvoit anu ─âsta la arenda╚Öul de aici, din pricin─â c─â le-a pus ├«nvoieli prea grele ╚Öi s-au dus la C─âld─âru╚Öa. SANDU-ALDEA, D. N. 229. 6. Tranz. (├Änvechit ╚Öi regional, construit cu dativul; complementul indic─â lucrul permis) A acorda (cuiva) ceea ce cere, a da voie, a face voia cuiva, a permite, a ├«ng─âdui, a aproba. Cinstesc pe socrul cel mare c-o oca sau dou─â de rachiu, pentru a le ├«nvoi a da parul la p─âm├«nt. SEVASTOS, N. 280. Sp├«nul... cheam─â pe Harap-Alb de fa╚Ť─â cu d├«nsele ╚Öi-i ├«nvoi aceasta, ├«ns─â cu tocmal─â ca ├«n tot timpul osp─â╚Ťului s─â steie numai la spatele st─âp├«nu-s─âu. CREANG─é, P. 231. Deci, ├«nvoiasc─â acum m─âria-ta lui Despot, al meu oaspe, s─â vie-a-l saluta. ALECSANDRI, T. II 91. ÔÖŽ A permite cuiva s─â lipseasc─â pentru scurt timp de la locul de munc─â.
├ÄNVO├ŹT, -─é, ├«nvoi╚Ťi, -te, adj. (Rar, despre semne, litere etc.) Conven╚Ťional. Trimetea ├«n fiecare s─âpt─âm├«n─â cu de-am─ânuntul ╚Ötiri despre tot ce se-nt├«mpla acolo, scrise cu semne ├«nvoite, a╚Öa c─â s─â fi c─âzut chiar o scrisoare ├«n m├«na cuiva str─âin, nimica n-ar fi ├«n╚Ťeles. CARAGIALE, O. III 88.
├«nvo├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nvoi├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nvoi├í; conj. prez. 3 s─â ├«nvoi├ísc─â
├«nvo├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nvoi├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nvoi├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nvoi├ísc─â
├«nvo├şt adj. m., pl. ├«nvo├ş╚Ťi; f. sg. ├«nvo├şt─â, pl. ├«nvo├şte
├ÄNVO├Ź vb. 1. v. conveni. 2. v. ├«n╚Ťelege. 3. v. pactiza. 4. v. aproba. 5. v. consim╚Ťi. 6. a accepta, a conveni, (├«nv.) a prist─âni. (S-a ~ s─â vin─â la nunt─â.)
├ÄNVO├Ź vb. v. angaja, b─âga, concilia, intra, ├«mp─âca, ├«ncadra, ├«n╚Ťelege, tocmi, v├ór├«.
A ├ÄNVO├Ź ~i├ęsc tranz. pop. (persoane) A pune ├«n posesia unui permis sau a unei permisiuni. A-l ~ s─â plece. /├«n + voie
A SE ├ÄNVO├Ź m─â ~i├ęsc intranz. pop. 1) A ajunge la o ├«n╚Ťelegere; a c─âdea de acord; a se ├«n╚Ťelege; a conveni. 2) A fi de aceea╚Öi p─ârere; a se declara de acord. ~ cu spusele cuiva. 3) A se ├«n╚Ťelege bine; a tr─âi ├«n bun─â ├«n╚Ťelegere; a se ├«mp─âca. /├«n + voie
├«nvo├Č v. 1. a conveni: vÔÇÖa╚Ťi ├«nvoit; 2. a consim╚Ťi: ├«i ├«nvoi cererea; 3. a se ├«mp─âca: nu se prea ├«nvoiesc. [V. voie].
├«nvo─ş├ęsc v. tr. (d. vo─şe sa┼ş d. vo─şesc). Las s─â, da┼ş vo─şe: colonelu ─ş-a ├«nvoit pe solda╚Ť─ş s─â ─şas─â ├«n ora╚Ö. V. refl. Convin, fac un contract, o conven╚Ťiune.
├«nvo├şt, -─â adj. Care are vo─şe (permisiune): solda╚Ť─ş ├«nvoi╚Ť─ş s─â ─şas─â ├«n ora╚Ö.
vo─ş├ęsc v. tr. (d. vo─şe sa┼ş d. vsl. vol─şon, vo─şesc, voliti, a voi). Vrea┼ş (├«n limba scris─â). V. refl. L. V. M─â ├«nvo─şesc.
învoi vb. v. ANGAJA. BĂGA. CONCILIA. INTRA. ÎMPĂCA. ÎNCADRA. ÎNȚELEGE. TOCMI. VÎRÎ.
├ÄNVOI vb. 1. a conveni, a se ├«n╚Ťelege, (pop.) a se ajunge, a (se) uni, (prin Munt.) a se ├«ndog─â╚Ťi, (Ban.) a se toldui, (├«nv.) a se lovi, a prist─âni, a se t├«rgui, a se tocmi, a veni, (grecism ├«nv.) a se simfonisi. (S-au ~ asupra pre╚Ťului.) 2. a se ├«n╚Ťelege, a se vorbi, (pop.) a se pogodi, (├«nv. ╚Öi reg.) a se gr─âi. (S-au ~ s─â plece ├«mpreun─â.) 3. a se ├«n╚Ťelege, a pactiza. (S-a ~ cu inamicul.) 4. a accepta, a admite, a aproba, a consim╚Ťi, a ├«ncuviin╚Ťa, a se ├«ndupleca, a ├«ng─âdui, a l─âsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (├«nv. ╚Öi pop.) a se prinde, (├«nv. ╚Öi reg.) a se pleca, (Mold. ╚Öi Bucov.) a pozvoli, (├«nv.) a aprob─âlui, a mul╚Ťumi, a ogodi. (S-a ~ s─â se scoat─â la concurs postul vacant.) 5. a accepta, a admite, a consim╚Ťi, a primi, a voi, a vrea. (Te ~ s─â fii so╚Ťia mea?) 6. a accepta, a conveni, (├«nv.) a prist─âni. (S-a ~ s─â vin─â la nunt─â.)

învoit dex online | sinonim

învoit definitie

Intrare: învoit
învoit adjectiv
Intrare: învoi
învoi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a