Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru ├«nvoire

├ÄNVO├Ź, ├«nvoiesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A ajunge la o ├«n╚Ťelegere, a c─âdea de acord, a se ├«n╚Ťelege cu cineva. ÔÖŽ Refl. (Pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. Refl. A se declara de acord cu ceva, a consim╚Ťi la ceva. 3. Refl. recipr. (Pop.) A tr─âi ├«n bun─â ├«n╚Ťelegere cu cineva, a se ├«n╚Ťelege, a se ├«mp─âca. 4. Tranz. A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a ├«ng─âdui. ÔÖŽ A permite cuiva s─â lipseasc─â (pentru scurt timp) de la serviciu, de la ╚Öcoal─â, de la cazarm─â etc. ÔÇô ├Än + voie.
├ÄNVO├ŹRE, ├«nvoiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nvoi ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Permisie acordat─â cuiva. ÔÇô V. ├«nvoi.
├ÄNVO├Ź, ├«nvoiesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A ajunge la o ├«n╚Ťelegere, a c─âdea de acord, a se ├«n╚Ťelege cu cineva. ÔÖŽ Refl. (Pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. Refl. A se declara de acord cu ceva, a consim╚Ťi la ceva. 3. Refl. recipr. (Pop.) A tr─âi ├«n bun─â ├«n╚Ťelegere cu cineva, a se ├«n╚Ťelege, a se ├«mp─âca. 4. Tranz. A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a ├«ng─âdui. ÔÖŽ A permite cuiva s─â lipseasc─â (pentru scurt timp) de la serviciu, de la ╚Öcoal─â, de la cazarm─â etc. ÔÇô ├Än + voie.
├ÄNVO├ŹRE, ├«nvoiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nvoi ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Permisie acordat─â cuiva. ÔÇô V. ├«nvoi.
├ÄNVO├Ź, ├«nvoiesc, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A face cu cineva o ├«nvoial─â, a ajunge la o ├«n╚Ťelegere, a c─âdea de acord. Dar, ca s─â nu mai ╚Ötie satul, Putem u╚Öor a ne-nvoi: Tu las─â-n pacoste v├«natul, C─âci eu renun╚Ť de-a pescui. CO╚śBUC, P. II 175. Se ├«nvoir─â s─â se ia la lupt─â dreapt─â. ISPIRESCU, L. 87. Fu atunci o disput─â ├«ntre s─âcui, din care unii voiau s─â p─âstreze ├«n via╚Ť─â vreo c├«╚Ťiva din nobilii prin╚Öi... se ├«nvoir─â apoi a am├«na pentru c├«t─âva vreme moartea unora dintr-├«n╚Öii. B─éLCESCU, O. II 259. 2. Refl. A fi de aceea╚Öi p─ârere cu cineva, a se declara de acord cu ceva, a accepta, a primi, a consim╚Ťi la ceva. E mul╚Ťumit c─â alde fiic─â-sa s-au ├«nvoit ├«ndat─â cu planul lui. SP. POPESCU, M. G. 47. Tu nu te-nvoi la nimic, numai la aceste. RETEGANUL, P. III 16. Ei bine, dac─â este a╚Öa, m─â ├«nvoiesc! ISPIRESCU, L. 273. Nu ne putem ├«nvoi cu [termina╚Ťiile] -ciune ╚Öi cu -iune. NEGRUZZI, S. I 348. 3. Refl. reciproc. A se avea bine, a tr─âi ├«n bun─â ├«n╚Ťelegere, a se ├«mp─âca cu cineva. S─â-i dau ajutor, c─â tare i-e greu ╚Öi de loc nu se ├«nvoie╚Öte cu celelalte fete. REBREANU, R. I 92. Eu am fost ├«nsurat ╚Öi m-am ├«nvoit cu nevasta ca ╚Öi cu un frate. ISPIRESCU, la TDRG. 4. Refl. A se tocmi, a se angaja. Ia bani, cu c├«t se ├«nvoie╚Öte, ╚Öi se duce ╚Öi el dup─â Chiric─â. CREANG─é, P. 160. 5. Tranz. (├Än or├«nduirea burghezo-mo╚Öicreasc─â) A face o ├«nvoial─â agricol─â. Noi to╚Ťi te rug─âm a ├«nvoi oamenii dup─â cum cer ei, s─â nu ne mai sugruma╚Ťi ├«n pragul prim─âverii ca al╚Ťi ani. DUMITRIU, N. 46. ÔŚŐ Refl. Vulture╚Ötenii nu s-au mai ├«nvoit anu ─âsta la arenda╚Öul de aici, din pricin─â c─â le-a pus ├«nvoieli prea grele ╚Öi s-au dus la C─âld─âru╚Öa. SANDU-ALDEA, D. N. 229. 6. Tranz. (├Änvechit ╚Öi regional, construit cu dativul; complementul indic─â lucrul permis) A acorda (cuiva) ceea ce cere, a da voie, a face voia cuiva, a permite, a ├«ng─âdui, a aproba. Cinstesc pe socrul cel mare c-o oca sau dou─â de rachiu, pentru a le ├«nvoi a da parul la p─âm├«nt. SEVASTOS, N. 280. Sp├«nul... cheam─â pe Harap-Alb de fa╚Ť─â cu d├«nsele ╚Öi-i ├«nvoi aceasta, ├«ns─â cu tocmal─â ca ├«n tot timpul osp─â╚Ťului s─â steie numai la spatele st─âp├«nu-s─âu. CREANG─é, P. 231. Deci, ├«nvoiasc─â acum m─âria-ta lui Despot, al meu oaspe, s─â vie-a-l saluta. ALECSANDRI, T. II 91. ÔÖŽ A permite cuiva s─â lipseasc─â pentru scurt timp de la locul de munc─â.
├ÄNVO├ŹRE, ├«nvoiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nvoi. 1. Permisiune, voie, ├«ng─âduire, aprobare. S─â nu poat─â ie╚Öi de aici f─âr─â ├«nvoirea mea. CREANG─é, P. 300. V─âz├«nd c─â el venea cu ├«nsu╚Öi ├«nvoirea Por╚Ťii... cerur─â voie s─â r─âm├«ie a-l ├«ntov─âr─â╚Öi. NEGRUZZI, S. I 142. Orice act... trebuia s─â fie f─âcut cu ├«nvoirea sfatului. B─éLCESCU, O. II 13. ÔÖŽ Permisiune de a lipsi pentru scurt timp de la locul de munc─â. M├«ine ├«╚Ťi dau ├«n primire regimentul. Dup─â un an ╚Öi jum─âtate, am ╚Öi eu ├«nvoire de-o lun─â. SADOVEANU, M. C. 100. 2. Acord, conven╚Ťie, pact, ├«n╚Ťelegere. ÔŚŐ Loc. adv; Dup─â ├«nvoire = potrivit ├«n╚Ťelegerii. 3. (Adesea determinat prin ┬źbun─â┬╗) ├Än╚Ťelegere, armonie. Se silea... s─â fac─â pace, s─â fie ├«ntre oameni bun─â ├«nvoire. ISPIRESCU, L. 394.
├«nvo├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nvoi├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nvoi├í; conj. prez. 3 s─â ├«nvoi├ísc─â
├«nvo├şre s. f., g.-d. art. ├«nvo├şrii; pl. ├«nvo├şri
├«nvo├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nvoi├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nvoi├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nvoi├ísc─â
├«nvo├şre s. f., g.-d. art. ├«nvo├şrii; pl. ├«nvo├şri
├ÄNVO├Ź vb. 1. v. conveni. 2. v. ├«n╚Ťelege. 3. v. pactiza. 4. v. aproba. 5. v. consim╚Ťi. 6. a accepta, a conveni, (├«nv.) a prist─âni. (S-a ~ s─â vin─â la nunt─â.)
├ÄNVO├Ź vb. v. angaja, b─âga, concilia, intra, ├«mp─âca, ├«ncadra, ├«n╚Ťelege, tocmi, v├ór├«.
├ÄNVO├ŹRE s. 1. v. ├«n╚Ťelegere. 2. v. ├«ncuviin╚Ťare. 3. v. permisie.
A ├ÄNVO├Ź ~i├ęsc tranz. pop. (persoane) A pune ├«n posesia unui permis sau a unei permisiuni. A-l ~ s─â plece. /├«n + voie
A SE ├ÄNVO├Ź m─â ~i├ęsc intranz. pop. 1) A ajunge la o ├«n╚Ťelegere; a c─âdea de acord; a se ├«n╚Ťelege; a conveni. 2) A fi de aceea╚Öi p─ârere; a se declara de acord. ~ cu spusele cuiva. 3) A se ├«n╚Ťelege bine; a tr─âi ├«n bun─â ├«n╚Ťelegere; a se ├«mp─âca. /├«n + voie
├ÄNVO├ŹRE ~i f. 1) v. A ├ÄNVOI ╚Öi A SE ├ÄNVOI. ÔŚŐ Dup─â ~ potrivit ├«n╚Ťelegerii. 2) Permis de a lipsi pentru scurt timp de la serviciu. /v. a (se) ├«nvoi
├«nvo├Č v. 1. a conveni: vÔÇÖa╚Ťi ├«nvoit; 2. a consim╚Ťi: ├«i ├«nvoi cererea; 3. a se ├«mp─âca: nu se prea ├«nvoiesc. [V. voie].
├«nvo─ş├ęsc v. tr. (d. vo─şe sa┼ş d. vo─şesc). Las s─â, da┼ş vo─şe: colonelu ─ş-a ├«nvoit pe solda╚Ť─ş s─â ─şas─â ├«n ora╚Ö. V. refl. Convin, fac un contract, o conven╚Ťiune.
├«nvo├şre f. Ac╚Ťiunea de sa┼ş de a se ├«nvoi. Permisiune: ├«nvoirea dat─â unor solad╚Ť─ş de a ─şe╚Öi ├«n ora╚Ö.
vo─ş├ęsc v. tr. (d. vo─şe sa┼ş d. vsl. vol─şon, vo─şesc, voliti, a voi). Vrea┼ş (├«n limba scris─â). V. refl. L. V. M─â ├«nvo─şesc.
învoi vb. v. ANGAJA. BĂGA. CONCILIA. INTRA. ÎMPĂCA. ÎNCADRA. ÎNȚELEGE. TOCMI. VÎRÎ.
├ÄNVOI vb. 1. a conveni, a se ├«n╚Ťelege, (pop.) a se ajunge, a (se) uni, (prin Munt.) a se ├«ndog─â╚Ťi, (Ban.) a se toldui, (├«nv.) a se lovi, a prist─âni, a se t├«rgui, a se tocmi, a veni, (grecism ├«nv.) a se simfonisi. (S-au ~ asupra pre╚Ťului.) 2. a se ├«n╚Ťelege, a se vorbi, (pop.) a se pogodi, (├«nv. ╚Öi reg.) a se gr─âi. (S-au ~ s─â plece ├«mpreun─â.) 3. a se ├«n╚Ťelege, a pactiza. (S-a ~ cu inamicul.) 4. a accepta, a admite, a aproba, a consim╚Ťi, a ├«ncuviin╚Ťa, a se ├«ndupleca, a ├«ng─âdui, a l─âsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (├«nv. ╚Öi pop.) a se prinde, (├«nv. ╚Öi reg.) a se pleca, (Mold. ╚Öi Bucov.) a pozvoli, (├«nv.) a aprob─âlui, a mul╚Ťumi, a ogodi. (S-a ~ s─â se scoat─â la concurs postul vacant.) 5. a accepta, a admite, a consim╚Ťi, a primi, a voi, a vrea. (Te ~ s─â fii so╚Ťia mea?) 6. a accepta, a conveni, (├«nv.) a prist─âni. (S-a ~ s─â vin─â la nunt─â.)
├ÄNVOIRE s. 1. acord, aranjament, combina╚Ťie, contract, conven╚Ťie, ├«n╚Ťelegere, ├«nvoial─â, leg─âm├«nt, pact, tranzac╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) leg─âtur─â, (pop.) t├«rg, tocmeal─â, tocmire, (prin Munt.) prinsoare, (├«nv.) a╚Öez─âm├«nt, cuv├«nt, simfonie, sulf, ╚Öart, (arg.) ╚Öust─â. (Conform ~...) 2. acord, aprobare, asentiment, aviz, consim╚Ť─âm├«nt, consim╚Ťire, ├«ncuviin╚Ťare, ├«ng─âduin╚Ť─â, ├«nvoial─â, permisiune, voie, voin╚Ť─â, vrere, (├«nv. ╚Öi reg.) poslu╚Öanie, slobozenie, (Mold. ╚Öi Bucov.) pozvolenie, (├«nv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic f─âr─â ~ lui.) 3. (MIL.) permisie, (Transilv. ╚Öi Maram.) s─âb─â╚Öag, (├«nv.) slobozenie, slobozie. (Are o ~ de 3 zile.)
a avea învoire de la maiorul Gărdescu expr. (mil.) a fugi din cazarmă sărind peste gard.

învoire dex online | sinonim

învoire definitie

Intrare: învoi
învoi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: învoire
învoire substantiv feminin