Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru învoioșa

ÎNVOIOȘÁ, învoioșez, vb. I. Refl. (Regional) A deveni vesel, voios, bine dispus; a se înveseli. Cînd privea împăratul la acești nuci mîndri, se mai învoioșa. SBIERA, P. 111. ◊ Tranz. Nici cîntecele lui Grigore... nu pot să-l învoioșeze. GHEREA, ST. CR. I 183. – Variantă: învoioșí (SBIERA, P. 72) vb. IV.
ÎNVOIOȘÁ, învoioșez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) înveseli. – Din în- + voios.
învoioșá vb., ind. prez. 1 sg. învoioșéz, 3 sg. și pl. învoioșeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. învoioșéze
ÎNVOIOȘÁ vb. v. înveseli.
A (se) învoioșa ≠ a (se) indispune, a (se) mohorî
A învoioșa ≠ a întrista
A se învoioșa ≠ a (se) întrista, a se mâhni, a se posomorî
A ÎNVOIOȘÁ ~éz tranz. A face să se învoioșeze. /în + voios
A SE ÎNVOIOȘÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) voios, (mai) bine dispus; a se înveseli. /în + voios
învoioșà v. a deveni voios.
învoioșa vb. v. ÎNVESELI.

învoioșa dex online | sinonim

învoioșa definitie

Intrare: învoioșa
învoioșa verb grupa I conjugarea a II-a