7 definiții pentru învoinici
ÎNVOINICÍ, învoinicesc,
vb. IV.
Refl. (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. –
În +
voinic. ÎNVOINICÍ, învoinicesc,
vb. IV.
Refl. (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. –
În +
voinic. învoinicí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. învoinicésc,
imperf. 3
sg. învoiniceá;
conj. prez. 3 să învoiniceáscă
învoinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învoinicésc, imperf. 3 sg. învoiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. învoiniceáscă A se învoinici ≠ a se moleși A ÎNVOINICÍ ~ésc tranz. fam. A face să se învoinicească. /în + voinic A SE ÎNVOINICÍ mă ~ésc intranz. A căpăta forțe fizice și/sau morale; a prinde puteri; a deveni voinic; a se împuternici. /în + voinic învoinici dex online | sinonim
învoinici definitie
Intrare: învoinici
învoinici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a