Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 defini╚Ťii pentru ├«nvita

├«nvit├í (├«nvit├ęz, ├«nvit├ít), vb. ÔÇô 1. A incita, a stimula. ÔÇô 2. A provoca, a a╚Ť├«╚Ťa. ÔÇô 3. (Refl.) A se reuni, a se ├«ntruni. Lat. invit─üre (Pu╚Öcariu 903; Candrea-Dens., 898; Tiktin; DAR). ├Änv., se aude ├«nc─â ├«n unele regiuni; a fost ├«nlocuit aproape complet de dubletul s─âu invita, vb. (a pofti), din fr. inviter. ÔÇô Der. ├«nvit─âtor, adj. (instigator); ├«nvit─âtur─â, s. f. (├«nv., instigare).
├«nvit├í, ├«nv├şt, vb. I (├«nv.) 1. a ├«ndemna la ceva. 2. a provoca, a instiga, a a╚Ť├óta, a ├«nt─âr├óta, a asmu╚Ťi, a intriga, a b─âga fitiluri. 3. a n─âscoci, a produce. 4. a se str├ónge laolalt─â spre a porni ├«mpotriva cuiva; a se ├«ngloti, a se p├ólcui, a se ├«nceti. 5. a de╚Ötepta ├«n cineva dorin╚Ťa, pofta de a face ceva, a deschide apetitul pentru ceva (de ex. unei vaci i se face de taur).
├«nvit├ęz v. tr. (lat. invito. -├íre, a invita). Est. Vech─ş. Az─ş Maram. ├Ändemn, amu╚Ť, ├«mboldesc (la r─â┼ş). V. refl. M─â amu╚Ť, m─â pornesc: sÔÇÖa┼ş ├«nvitat asupra Duc─â─ş-Vod─â (N. Cost.). M─â ├«n─âdesc, m─â n─âr─âvesc: se ├«nvitase ╚Ť─ârani─ş de venea┼ş la divan cu p├«r─â (N. Cost.).

învita dex online | sinonim

învita definitie

Intrare: învita (1 învitez)
învita 1 învitez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: învita (1 învit)
învita 1 învit verb grupa I conjugarea I