Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru ├«nviorare

├ÄNVIOR├ü, ├«nviorez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amor╚Ťeal─â; a (se) dezmor╚Ťi, a reveni sau a face s─â-╚Öi revin─â ├«n sim╚Ťiri; p. ext. a (se) ├«nsufle╚Ťi, a (se) ├«nveseli; a (se) ├«mb─ârb─âta. [Pr.: -vi-o-] ÔÇô Et. nec.
├ÄNVIOR├üRE, ├«nvior─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nviora ╚Öi rezultatul ei; dezmor╚Ťire, ├«nsufle╚Ťire. [Pr.: -vi-o-] ÔÇô V. ├«nviora.
├ÄNVIOR├ü, ├«nviorez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amor╚Ťeal─â; a (se) dezmor╚Ťi, a reveni sau a face s─â-╚Öi revin─â ├«n sim╚Ťiri; p. ext. a (se) ├«nsufle╚Ťi, a (se) ├«nveseli; a (se) ├«mb─ârb─âta. [Pr.: -vi-o-] ÔÇô Et. nec.
├ÄNVIOR├üRE, ├«nvior─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nviora ╚Öi rezultatul ei; dezmor╚Ťire, ├«nsufle╚Ťire. [Pr.: -vi-o-] ÔÇô V. ├«nviora.
├ÄNVIOR├ü, ├«nviorez, vb. I. Tranz. A face s─â fie, s─â devin─â vioi; a trezi, a scoate din amor╚Ťeal─â, a da iar─â╚Öi via╚Ť─â, a dezmor╚Ťi; p. ext. a ├«nsufle╚Ťi, a ├«nveseli, a ├«mb─ârb─âta. Suflu peste flori s─â mi le ├«nviorez. SAHIA, N. 25. Un copil, doi, te mai ├«nvioreaz─â, ai pentru ce tr─âi. DELAVRANCEA, la TDRG. Cum te-nvioreaz─â, cum te-nal╚Ť─â ╚Öi te umple de ├«ncredere simpla atingere c-un suflet mare! VLAHU╚Ü─é, O. A. 488. ÔŚŐ Absol. Stra╚Önic─â toamn─â! ├Änvioreaz─â, c─âle╚Öte puteri ostenite. TOMA, C. V. 396. ÔŚŐ Refl. Dup─â ce m├«ncar─â... se ├«nviorar─â cu o cup─â de vin. SADOVEANU, O. VII 77. ÔŚŐ Intranz. (Rar) C├«nd v─âzu pe fiul s─âu... i se p─âru a ├«nviora olecu╚Ť─â. ISPIRESCU, L. 126. ÔÖŽ Refl. Fig. A se anima. Se ├«nvioreaz─â curtea de oameni ╚Öi de mi╚Öcare ╚Öi de zgomot. REBREANU, R. II 49. ÔÇô Pronun╚Ťat: -vi-o-.
├ÄNVIOR├üRE, ├«nvior─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nviora ╚Öi rezultatul ei; dezmor╚Ťire, ├«nsufle╚Ťire. Exerci╚Ťii de ├«nviorare. Ôľş Pe fa╚Ťa femeii trecu o und─â de ├«nviorare, ca ╚Öi c├«nd glasul lui i-ar fi alinat suferin╚Ťa. REBREANU, R. II 65. ÔÇô Pronun╚Ťat: -vi-o-.
înviorá (a ~) (-vi-o-) vb., ind. prez. 3 învioreáză
învioráre (-vi-o-) s. f., g.-d. art. înviorắrii; pl. înviorắri
├«nvior├í vb. (sil. -vi-o-), ind. prez. 1 sg. ├«nvior├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nviore├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nvior├ęze
învioráre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. înviorării; pl. înviorări
├ÄNVIOR├ü vb. 1. a (se) redresa, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) revigora, (reg.) a (se) ├«nvio╚Öa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ dup─â criz─â.) 2. v. ├«nsufle╚Ťi. 3. a (se) ├«mprosp─âta. (Florile din vaz─â s-au ~.) 4. v. a╚Ť├ó╚Ťa. 5. v. activa.
├ÄNVIOR├üRE s. 1. redresare, refacere, restabilire, revigorare, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva dup─â un le╚Öin.) 2. reviriment. (S-a produs o ~ ├«n activitatea...) 3. v. ├«nsufle╚Ťire. 4. ├«mprosp─âtare. (~ florilor din vaz─â.) 5. v. a╚Ť├ó╚Ťare. 6. v. activare.
A se ├«nviora Ôëá a se ve╚Ötezi
├«nvior├í (├«nvior├ęz, ├«nvior├ít), vb. ÔÇô A face mai vioi, a dezmor╚Ťi, a ├«nsufle╚Ťi. De la viu, prin intermediul unui pl. ipotetic *viuri, ca ├«n paralelismul fumuri ÔÇ║ ├«nfumura, g├«nduri ÔÇ║ ├«ng├«ndura. Pentru prezen╚Ťa acestui pl. ipotetic, cf. c─ârturar, ├«nf─â╚Öura, ├«nh─âinura. ├Än general se admite ca etimon un lat. *invß┐Ĺv┼şl─üre (Pu╚Öcariu, Conv., lit., XXXIX, 325; Dr─âganu, Dacor., II, 617; Pu╚Öcariu 903; DAR), ipotez─â ce nu pare conving─âtoare. Pu╚Öcariu, Dacor., IV, 704 ╚Öi DAR sugereaz─â de asemenea un lat. *invibr─üre, tot inacceptabil. ÔÇô Der. ├«nvior─âtor, adj. (care ├«nvioreaz─â, r─âcoritor). Cf. vioar─â, ├«nvio╚Öa.
A ├ÄNVIOR├ü ~├ęz tranz. A face s─â se ├«nvioreze. /<lat. invivulare
A SE ├ÄNVIOR├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre fiin╚Ťe) A deveni (mai) vioi. 2) fig. (despre natur─â) A se trezi din nou la via╚Ť─â; a rena╚Öte; a re├«nvia. /<lat. invivulare
├«nvior├á v. a (se) ├«nsufle╚Ťi, a c─âp─âta viea╚Ť─â: obrajii i se ├«nviorar─â. [Dela un primitiv viura = lat. *VIVULARE, tras din vivere (v. ├«nvia)].
├«nvior├ęz v. tr. (d. vioar├« 1). Reda┼ş vigoare, ├«nt─âresc: cea─şu ─ş-a ma─ş ├«nviorat. Fig. ├Änsufle╚Ťesc, bucur: vestea bun─â l-a ├«nviorat. V. refl. Recap─ât vigoare: sp─âl├«ndu-se cu ap─â rece, sÔÇÖa ├«nviorat. Fig. M─â bucur: sÔÇÖa ├«nviorat auzind vestea asta.
├ÄNVIORA vb. 1. a (se) redresa, a (se) reface, a (se) restabili, (reg.) a (se) ├«nvio╚Öa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ dup─â r─âul avut.) 2. a (se) anima, a (se) ├«nsufle╚Ťi. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. a (se) ├«mprosp─âta. (Florile s-au ~.) 4. a a╚Ť├«╚Ťa, a ├«nte╚Ťi, (rar) a scotoci, (pop.) a z─âd─âr├«. (A ~ focul.) 5. a activa, a dinamiza, a intensifica, a stimula. (A ~ o activitate, un proces.)
├ÄNVIORARE s. 1. redresare, refacere, restabilire, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva dup─â un le╚Öin.) 2. reviriment. (S-a produs o ~ ├«n activitatea...) 3. ├«nsufle╚Ťire, (reg.) ├«nvio╚Öare. (~ atmosferei.) 4. ├«mprosp─âtare. (~ florilor.) 5. a╚Ť├«╚Ťare, ├«nte╚Ťire. (~ focului.) 6. activare, dinamizare, intensificare, stimulare. (~ unui proces.)

înviorare dex online | sinonim

înviorare definitie

Intrare: înviora
înviora verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -vi-o-
Intrare: înviorare
înviorare substantiv feminin
  • silabisire: -vi-o-