Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«nving─âtor

├ÄNVING─éT├ôR, -O├üRE, ├«nving─âtori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care a ├«nvins; biruitor, c├ó╚Ötig─âtor. ÔÇô ├Änving (prez. ind. al lui ├«nvinge) + suf. -─âtor.
├ÄNVING─éT├ôR, -O├üRE, ├«nving─âtori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care a ├«nvins; biruitor, c├ó╚Ötig─âtor. ÔÇô ├Änving (prez. ind. al lui ├«nvinge) + suf. -─âtor.
├ÄNVING─éT├ôR, -O├üRE, ├«nving─âtori, -oare, adj. Care a ├«nvins; biruitor, c├«╚Ötig─âtor, victorios. Armate ├«nving─âtoare. ÔŚŐ (Substantivat) ├Änving─âtorii se-ntorc ├«n cetate... Copiii vor r├«de-n fiece cas─â. P├«ini albe vor cre╚Öte pe fiece mas─â. TULBURE, V. R. 36. Pe sub arcuri triumfale trece m├«ndru-nving─âtorul. EMINESCU, O, IV 123.
învingătór adj. m., s. m., pl. învingătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. învingătoáre
învingătór adj. m., s. m., pl. învingătóri; f. sg. și pl. învingătoáre
ÎNVINGĂTÓR adj., s. v. victorios.
├Änving─âtor Ôëá biruit, ├«nvins
ÎNVINGĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care a învins; biruitor; triumfător; victorios. Ostași ~ori. /înving + suf. ~tor
├ÄNVING─éT├ôR2 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) m. ╚Öi f. Persoan─â care a ob╚Ťinut o victorie sau un succes. /├«nving + suf. ~tor
învingător a. și m. care învinge.
├«nving─ât├│r, -o├íre adj. ╚Öi s. Care ├«nvinge or─ş a ├«nvins, victorios.
├ÄNVING─éTOR adj., s. biruitor, c├«╚Ötig─âtor, izb├«nditor, triumf─âtor, victorios. (~ ├«ntr-o competi╚Ťie.)
VICTRIX CAUSA DIIS PLACUIT SED VICTA CATONI (lat.) zeii au ╚Ťinut cu ├«nving─âtorul, dar Cato cu cel ├«nvins ÔÇô Lucan, ÔÇ×PharsaliaÔÇŁ, I, 128. ├Än lupta dintre Cezar ╚Öi Pompei, numai Cato cel T├ón─âr a r─âmas p├ón─â la sf├ór╚Öit de partea ├«nvinsului Pompei. Elogiu celui care ap─âr─â consecvent o cauz─â, chiar dac─â ├«╚Öi d─â seama c─â e pierdut─â.

învingător dex online | sinonim

învingător definitie

Intrare: învingător (adj.)
învingător adjectiv
Intrare: învingător (s.m.)
învingător substantiv masculin